aţi venit. Acum sunteţi în deplină siguranţă". Acestea au fost primele cuvinte auzite de refugiaţii români la îmbarcarea pe aeroportul din Alep. Cu o întârziere de trei ore, primii 104 aţi venit. Acum sunteţi în deplină siguranţă". Acestea au fost primele cuvinte auzite de refugiaţii români la îmbarcarea pe aeroportul din Alep. Cu o întârziere de trei ore, primii 104 pasageri au ajuns în ţară la ora 1.30 noaptea. Cu chipuri marcate de oboseala şi spaima trăite în ultimele zile, se uită după cunoscuţi. Nu prea au chef de declaraţii. Unii dintre ei nu mai fuseseră în România de peste 10 ani. Alţii lăsaseră în Beirut rude de care nu mai ştiau nimic. Majoritatea sunt mulţumiţi de modul în care ambasadorul român şi personalul diplomatic i-au ajutat să ajungă în ţară. "Ne-a ajutat şi a rezolvat foarte repede orice problemă legată de acte. Nu a mai contat că unii dintre noi nu aveam toate actele sau copiii nu erau trecuţi pe paşapoarte. Ne-a trimis pe toţi acasă. Am scăpat din infern. Acolo totul se năruie în numai câteva secunde. Dintr-o ţară extraordinar de frumoasă, nu a mai rămas nimic", spune o femeie căsătorită în Liban şi care nu mai venise în ţară de 13 ani.

"A fost înfiorător"

"A fost înfiorător în ultimele trei zile. Au fost raiduri şi bombardamente tot timpul. Noi locuiam la 6 kilometri de Beirut, În fiecare seară se auzeau bombele. Nu credeam că vom mai apuca a doua zi. Mă temeam pentru viaţa copiilor şi a noastră", plânge cu sughiţuri o femeie cu doi copilaşi în braţe. "Am trăit clipe de coşmar. A fost îngrozitor, dar nu m-aş fi întors în România dacă nu ar fi început războiul. Este frumos în Liban, nu-i aşa cum se spune. Am venit pentru copii, soţul meu este acolo. Imediat după ce se termină totul, mă voi întoarce", spune Georgiana Osman, o refugiată care a ajuns în ţară cu prima aeronavă.

Băsescu, o prezenţă discretă @