Credinciosii ortodocsi sarbatoresc astazi hramul unuia dintre cei mai importanti sfinti ai crestinatatii, anume suirea la Cer cu carul de foc a Sfantului Prooroc Ilie Tesviteanul. Acesta era fiul lui Sovac, preot al Legii vechi, locuia in cetatea Tesve, din Galaad, de unde si numele proorocului, si a trait cu peste opt sute de ani inainte de intruparea Mantuitorului, pe vremea lui Ahab, regele evreilor. Acest rege isi luase de sotie o printesa feniciana, Isabela din Sidon, inchinatoare lui Baal. Isabela il indemna pe rege sa paraseasca vechea credinta a iudeilor si sa se inchine lui Baal, nu numai el, ci sa sileasca tot poporul sa-l urmeze, intorcandu-se la paganatate. Ahab a parasit credinta cea buna si, imbratisand el insusi credinta in Baal, a dat porunca spre aducerea poporului la inchinarea idolilor, prigonindu-i pe aparatorii dreptei credinte. Atunci, la chemarea Domnului, Ilie Proorocul a venit la curtea regelui si l-a mustrat prin cuvinte aspre pentru ratacirea lui. Vazand ca nu-l poate aduce pe rege pe calea cea dreapta a credintei stramosesti, l-a vestit ca se va abate asupra tarii o foamete mare, care va tine trei ani si jumatate, ca pedeapsa pentru lepadarea lui de credinta. Cum regele cauta sa-l omoare, Ilie s-a ascuns in cele din urma in Fenicia. Dupa trei ani si jumatate, Ilie s-a intors insa la curtea lui Ahab si, cu jertfa adusa pe muntele Carmel, a dovedit ca stravechea credinta era cea adevarata. Poporul insusi a strigat atunci: "Dumnezeul lui Ilie este Dumnezeul cel adevarat". Foametea a incetat atunci, printr-o ploaie binecuvantata, la rugaciunea Proorocului. Dupa multe miracole infaptuite, cand i s-au sfarsit zilele, Ilie a fost ridicat la ceruri intr-un vartej de flacari si intr-un car de foc. Sfanta Scriptura si traditia Bisericii spun ca Sfantul Ilie va veni iarasi pe pamant, la sfarsitul veacurilor, ca Inaintemergator la cea de-a doua