- Anti-eroii
Si totusi, mi se va spune, dracul nu e chiar atit de negru: o mai fi el si gri, dalmatian sau chiar albisor bine. Asa este. Daca personajele la care ma gindeam deunazi si nenumaratii granguri din marile organisme (supra)universitare sint „eroii“ negri, multi dintre docenti si studenti sint diferiti. Datorita lor se poate inca respira, se poate inca spera. Vor ramine ei neschimbati? Sper, si lor le inchin acest articol. Unul dintre ei imi spunea zilele trecute ca a ris de s-a prapadit de „regulile“ din articolul meu precedent si ca se gindea chiar sa-l transforme intr-un cor studentesc, un nou Gaudeamus.
L-am sfatuit sa renunte, dar mi-am dat seama ca de la teorie la practica e cale lunga. Ma simt obligat sa incerc sa scriu pentru amicul meu, sau pentru mine, si un anti-dodecalog. Caci intrebarea ramine cum iesim din marasmul cotidian, din clestele mafiilor – care chiar zilele acestea mie mi s-au aratat – si din nepasarea generala. Mai putem inca iesi, de altfel?
Nu stiu. Cunosc insa multe persoane care au iesit, sau poate nici nu au intrat in el vreodata: anti-eroii mei albi. Voi da siglele a numai cinci dintre ei, din diverse profesiuni si universitati: CMI, MMo, IlP, StA si, mai ales, SoM. Un invincibil sentiment de jena ma opreste sa le dau numele si sa-i elogiez pe rind. Carierele lor sint diferite, la fel realizarile, publicatiile, reputatia si „legenda“. Ma limitez la a numi citeva din calitatile lor comune: enorma eruditie, inteligenta „calda“, adica nu doar speculativa, modestie, refuzul oricarei forme de birfa, intrigi si minarii, decenta, distantare de strategii de crestere a vizibilitatii, refuzul functiilor publice sau acceptarea lor doar ca datorie, nu ca platforma de lansare a afacerilor proprii, zimbet, caldura umana, arborarea unui „aer lunar“ daca trebuie sa se protejeze, in ciuda perfectei cunoasteri a c
