Summitul G8 a aratat exact imginea liderilor lumii de azi: distrati, anxiosi, depasiti de crizele momentului Intilnirea liderilor celor mai bogate opt tari industrializate (SUA, Japonia, Germania, Franta, Marea Britanie, Italiei si Canadei) a stirnit numeroase reactii in presa internationala, nu atit asupra subiectelor care s-au discutat, ci asupra modului in care s-a discutat. De altfel, despre tematica programata a summitului nici nu erau prea multe de zis, deoarece practic cei opt nu au reusit sa ajunga la nici un acord coerent in legatura cu marile probleme ale lumii in momentul acesta. Iar cum lipsa de consens nu mai mira pe nimeni, toata media s-a concentrat asupra modului de relationare a celor opt lideri. Memorabila a ramas discutia privata a presedintelui G. W. Bush cu premierul Tony Blair, care a devenit publica deoarece cei doi nu stiau ca au microfoanele pornite, chiar linga ei. Acest dialog a pus bomboana pe coliva politica a lui Blair, a carui imagine este si asa ruinata din cauza scandalurilor sexuale, de coruptie si de incompetenta ce zdruncina Cabinetul britanic. Salutul mai mult decit neoficial - "Yo, Blair" - al presedintelui american a jignit profund orgoliul englezilor, care nu de putine ori au apreciat ca premierul lor a avut de cistigat mult mai putin decit seful SUA din prietenia binecunoscuta intre cei doi. De altfel, in dialogul privat, difuzat ulterior de jurnalisti, s-a putut detecta clar asimetria dintre cei doi lideri, Bush refuzindu-i lui Blair sarcina de a pregati terenul Condolezzei Rice, atunci cind a aflat ca sefa diplomatiei americane se pregateste pentru o vizita in Orientul Mijlociu. In schimb, Bush a apreciat criza actuala din Orientul Mijlociu in stilul arogant caracteristic, spunind ca este preocupat cum sa-l convinga pe presedintele sirian sa "puna capat acestui r...t". Chiar daca Blair da semne evidente ca este la sfirsitul