Propunîndu-ne un Elogiu al moderaţiei, Aurelian Crăiuţu revine din SUA în România cu o notă pe cît de rară, pe atît de oportună. N-am să-i comentez aici cartea (Polirom, 2006), cu toate că meritele sale mă îndeamnă să o fac. Prefer să pornesc de la ea pentru a reflecta asupra degradării limbajului public - suprema probă de imoderaţie în tabelul patologiilor postcomuniste. Totul pleacă de la formarea unor poli media controlaţi de oameni cu profil moral dubios. Magnaţi ai ocaziei, care şi-au adjudecat mijloace de comunicare în masă cu scopul tot mai clar de a controla opinia publică. Ei sînt, vorba lui Marius Oprea, "moştenitorii Securităţii". Ei ne intoxică viaţa cu minciuni, calomnii şi false priorităţi. E cert că nu poartă întreaga vină. Vina e şi a Justiţiei, care nu le-a stopat la timp ilegalităţile. Şi a acelor jurnalişti care îşi boţesc principiile de dragul comodităţii financiare. Pe aceste canale, informaţia nu mai e ştire, ci armă, iar comentariul nu mai presupune analiza, cît manipularea. Din păcate, situaţia e agravată de încă un factor: promovarea unor false modele de succes social. Vă amintiţi ce fel de oameni scotea la iveală Tita Chiper? Regretata jurnalistă a Dilemei ştia să-şi selecteze interlocutorii din zona excelenţei veritabile, fie ea ilustrată prin campionii profesiunilor liberale, fie, pur şi simplu, prin caractere nealterate de perversiunile comunismului sau de ambiguităţile tranziţiei. Ei bine, aceşti oameni continuă să existe, numai că au devenit invizibili din cauza "starurilor" de poleială pe care dictatura divertismentului ni le lipeşte, abuziv, pe retină. În loc să ne bucurăm de pilda unor semeni exemplari, convieţuim forţat cu secta "analiştilor" - această nouă specie fariseică formată, după cum corect nota Andrei Pleşu, din pseudo-intelectuali care-şi disimulează ratarea prin renegarea populistă a condiţiei spre care aspiră. Amint