La 15 ianuarie 1719, boierul Matei Creţulescu lasă cu limbă de moarte, printre multe altele, şi următoarele: "cărţi 124, filosofeşti, gramaticeşti, politiceşti, bisericeşti, istorşiţceşti, latineşti, italeneşti, iproci; care multe dintr’acestea le-am cumpărat cînd am fost la Vienna, pentru treaba acestor doi copilaşi (Mateiaş şi Iordache - n.n.), ca înveţe greceşte, iar mai vîrtos latineşte şă italieneşte; de carii mă rog Zoiţei, au oricare copilă ne-ar scăpa cu viaţă, să facă acesta mare bine ce-l doresc din tot sufletul mieu ca-s-mu înveaţe copilaşăi, şă să-i şi striineze pentru carte, de se va putea, ca-s să pedepsească mai bine; aşa mă rog pentru mare numele Domnului Hristos; şă să mi-i pedepsească mai vîrtos la letinească şă la italienească; şă, de mă veţi asculta, iubiţilor miei fii, ca-s vă ghimnasiţi la învăţătura cărţii, şă al ştiinţii acestor 3 limbi, şă de veţi metahirisi ştiinţa voastră spre nevătămarea bietului suflet, de vreme ce începătura înţelepciunii iaste frica Domnului, - veţi cîştiga mila dumnezeiască în casele voastre, şă acel prea puţin al vostru să va prea înmulţi, şă numele vostru va fi cinstit şă preaslăvit la Curţile celor mari". Boierul pune în centrul educaţiei ştiinţa de carte şi mai ales necesitatea cunoaşterii unor limbi străine, condiţii esenţiale în cultivarea spirituală şi în obţinerea respectului celorlalţi, dobîndirea unei slujbe. Şi totuşi, de-a lungul secolului al XVIII-lea, instruirea în sînul elitei aristocratice se face destul de dificil şi de incoerent. După 1711/1716, călătoriile de studii către Vest sînt interzise. Singurul domn care mai îndrăzneşte să facă acest lucru este Constantin Mavrocordat. El are ideea de a trimite 14 boieri la Veneţia spre învăţătură, dar pîrît la Poartă că de fapt s-a servit de acest prilej pentru a-şi trimite averea acolo, domnul îi recheamă la capătul a trei ani. Acelaşi Constantin Mavro