Din perspectiva unui proaspăt absolvent al Secţiei de Jurnalism a Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca, principala problemă a sistemului universitar din România decurge din mercantilizarea "pragmatică" a învăţămîntului. Standardele de admitere la universităţile de stat au fost diluate pentru a fi încorporaţi cît mai mulţi studenţi pe locurile în regim cu taxă. Motivul e evident: cu cît mai mulţi studenţi sînt la taxă, cu atît vor veni mai mulţi bani în universitate, mai ales că fondurile bugetare din domeniul educaţiei sînt subţiri. Din păcate, în această goană după bani nu se ţine cont de potenţialul pieţei care nu poate să absoarbă un număr atît de mare de absolvenţi. De pildă, pentru anul 2006, Secţia Jurnalism din UBB prevede 45 de locuri la buget şi 200 de locuri cu taxă, în timp ce piaţa mediatică din Cluj cuprinde cu aproximaţie 300 de jurnalişti, iar în oraşele mai mici din ţară instituţiile de presă sînt aproape inexistente. Chiar dacă unii vor renunţa pe parcurs, iar numărul studenţilor se va restrînge, acest lucru nu justifică inflaţia de locuri, din moment ce în generaţia din care fac parte existau doar 15 locuri la buget şi 45 la taxă. Comparativ cu situaţia de acum cîţiva ani se poate observa şi o creştere semnificativă a locurilor la taxă, masificarea învăţămîntului fiind mai evidentă în cazul Facultăţii de Ştiinţe Economice, unde studenţii sînt nemulţumiţi că se ţin "seminarii" cu cîte 70-80 de tineri în sală, interacţiunea specifică unor astfel de ore fiind practic inexistentă. Aici proporţia pentru viitorul an universitar e de 1 student la buget pentru 7 studenţi la taxă. În condiţiile acestea pare justificată critica universităţilor particulare care susţin că există o competiţie neloială din partea universităţilor de stat. Se pare că nimeni nu are interesul de a realiza studii de piaţă prin care să se releve dacă absolventul şi-a găsit