Probabil ştiţi bancul acela cu doi bătrîni ruşi care stau de vorbă şi îşi amintesc despre vremurile trecute. Unul dintre ei zice, visător: "Şi ce bine era pe vremea lui Stalin!..." Celălalt îşi ia seama: "Cum să fie bine? Ai uitat de teroare, de deportări, de Siberia?" "N-am uitat - spune primul. E adevărat, eram terorizaţi. Dar cum ni se scula pe vremea aia!..." Bancul e idiot, dar spune ceva (în felul lui, grobian) despre natura nostalgiilor noastre legate de perioada comunistă. Era rău pe-atunci, eram urmăriţi, ne era frică să spunem ce gîndim, ajunseserăm să ne urîm unii pe alţii la cozile la care ne înghesuiam, făceam frigul în apartamente sau stăteam la lumina lumînării - dar de acele timpuri se leagă ideea de tinereţe pentru unii sau de copilărie pentru alţii. Prin urmare, nu avem cum să nu lăcrimăm discret la micile madlene care ne transportă în acele vremuri (chiar dacă, atunci cînd le trăiam, ne lăsau reci, dacă nu ne enervau de-a dreptul): nu ştiu ce cîntec patriotic, cravatele de pionier, bombonelele "CIP", revelioanele de altădată, "Cireşarii", Mirabela Dauer sau Angela Similea, Brifcorul, filmele cu maiştri sfătoşi etc. Nu mai contează că Mirabela Dauer cînta cu Dan Spătaru "Magistrala albastră" şi că lucrul acesta ne provoca, pe vremuri, erupţii alergice; că revelioanele erau plictisitoare şi penibile, că "petrecerea" culmina cu momentul omagial de la ora 11, care preceda discursul lui Ceauşescu de la 12, şi că la ora 5 dimineaţa, la "Periniţă", aveam cu toţii un gust amar; că ne călcau pe nervi filmele cu ingineri agronomi energici, care schimbau un post de la oraş pe cel dintr-un CAP sătesc; că închideam automat televizorul cînd vedeam "corurile reunite" care cîntau compoziţia lui George Grigoriu "Partidul-Ceauşescu-România"... Acum ne înmuiem instantaneu cînd ascultăm "Magistrala albastră" (care este traficată în format mp3 pe Internet), cînd p