Adrian GAVRILESCU
Noii precupeti. Intelectualii publici din Romania de dupa 1989
Editura Compania, Bucuresti, 2006, 264 p.
Tranzitia din Romania ar putea fi definita ca proces prin care o societate pulverizata incearca sa-si refaca structurile, si cele venite de jos, si cele care au trebuit sa umple golul lasat de disparitia brusca a statului comunist. Reconfigurarea elitelor din cultura si politica (si din economie, biserica, armata etc., dar primele doua sint cele mai importante si mai vizibile) e o parte esentiala a acestui proces. in fiecare dintre aceste domenii, elite venite dinainte de 1989 au reusit sa-si impuna dominatia, dar situatiile difera destul de mult.
Politicienii au ajuns calul de bataie al tuturor (cetateni, jurnalisti, intelectualii insisi) pentru ca sint asociati cu politica de dinainte de 1989, pentru ca sint in centrul atentiei si pentru ca responsabilitatea lor fata de societate ia forma cea mai directa si mai usor de inteles. Nu e de mirare ca increderea in politicieni, in institutii si in democratia insasi e la asemenea cote incit lectura oricarui sondaj impune concluzia ca, fara plasa de siguranta a Europei, Romania ar bascula in dictatura. Nu e de mirare ca despre politica si politicieni s-a scris obsesiv, si nu doar in ziare.
Intelectualii insa au mostenit prestigiul pe care il aveau inainte de 1989 si, daca sint in centrul atentiei, sint mai degraba ca modele decit ca factori responsabili fata de societate; responsabilitatea lor e mult mai greu de pus intr-o forma simpla decit cea a politicianului si, in consecinta, mult mai greu de sesizat la nivel larg. De aceea, intelectualii au beneficiat in timpul tranzitiei de un imens bonus, inca activ si astazi, desi rolul lor inainte de 1989 nu e deloc atit de minunat pe cit le place lor sa creada, iar cel de dupa 1989 deloc atit de diferit de al poli
