Daca UDMR ar avea însa o singura problema si daca ar fi cea pomenita anterior - cea a etnicismului excesiv -, lucrurile n-ar sta chiar atat de rau. Intr-o societate cu adevarat democratica, orice excese se pot atenua, slefui sau rafina în timp, printr-un contact permanent al formatiunii politice cu alegatorii sai si cu cetatenii romani în general. Doar ca nu aici se opresc problemele Uniunii Democrate a Mítiko din Romania, devenita un fief al mandatatilor de la Bucuresti. A doua buba - biluntrismul Unul dintre reprosurile pe care societatea civila le aduce mereu oamenilor politici de la noi este "traseismul", o sintagma eleganta pentru curvasaria din lumea politica autohtona, caracterizata prin migrarea diferitilor senatori, parlamentari, primari etc. dintr-un partid în altul, de obicei din partidul care pierde puterea la cel ajuns la putere. S-a propus si crearea unei legi care sa interzica sau sa restrictioneze o asemenea practica, dar, cum legea trebuie judecata si aprobata chiar de cei pe care îi vizeaza, e de presupus ca ea va îmbogati cu un nou sens expresia "la Pastele Cailor". Dar chiar daca - prin nu stiu ce minune - un asemenea accident trist pentru politicianul autohton se va petrece odata si-odata, exista un partid ai carui membri nu vor fi afectati nicidecum. E vorba, desigur, de UDMR. Liderii partidului unic maghiar au inventat traseismul de masa, caruia i-am putea spune biluntrism, comprimand într-un cuvant expresia romaneasca "a sta cu curu-n doua luntri". Ei nu trebuie sa-si bata capul cu migratia individuala de la un partid la altul. Migratia UDMR se petrece în bloc, precum migratia cocorilor, spre scaunele calde, adica spre partidul sau alianta aflate la putere. Din 1996 pana în 2004 în Romania a existat o alternanta la putere oarecum atipica, desi cu doua forte politice mari: FSN-ul fostilor nomenclaturisti PCR ramasi fideli practicilor socialiste