Meleaguri atat de linistite, incat ai impresia ca timpul nici nu exista. Cu oameni care nu au auzit in viata lor de dead-line-uri, de stres, de poluare. Si cu foarte multe locasuri de cult. Dar, in acelasi timp, meleaguri asiduu curtate de turisti. Diana Rucinschi Iulia Barbu
"Mica Bucovina a Ardealului", asa este denumita marginimea Sibiului de bastinasi. Pe drept cuvant, daca tinem cont de cele 11 biserici pictate in fresca din zona. Gura Raului, Talmaciu, Sibiel, Cacova, Tilisca sunt doar cateva dintre localitatile ai caror oameni au vrut sa se apropie de divinitate intr-un mod palpabil. Daca adaugam la aceste nume si muzeele cu icoane pictate pe sticla din Sibiel si din Cacova, cititorii vor intelege de ce sibienii sunt atat de atasati de aceasta zona.
ICOANE. Custodele muzeului cunoaste traditia de-a fir-a-par
INTRE ICOANE... "Daca o tii in casa, te bucuri numai tu de ea. Daca o dai muzeului, va insenina ochii mai multor oameni." Cu aceste cuvinte reusea preotul Zosima Oancea sa-i determine pe satenii din Sibiel sa isi dea icoanele pentru muzeul pe care il ridicase. Colectia s-a inmultit de la zi la zi. Cu timpul au aparut chiar duplicate ale icoanelor. Inventivi, oamenii au inceput atunci sa faca schimburi cu alte zone. Asa se explica de ce apar acum in muzeu icoane din Tara Fagarasului, Moldova, Oltenia. Se gasesc chiar vreo doua icoane catolice pictate in Austria, semn al tolerantei religioase a oamenilor din acele locuri. Cu toate ca s-a stins de ceva timp, blajinul parinte Oancea este pomenit si acum cu dragoste si recunostinta de sateni. Pentru ca el a salvat Sibielul de la o moarte lenta si trista.
SI BERE. La doi pasi de muzeul de icoane pe sticla este un bar. Fiind ceasul pranzului si pe deasupra si o caldura de-ti vine sa te arunci in prima fantana din cale, la mese sunt doar cativa sateni. Stransi in jurul unor sticle de bere
