La sfârşitul anilor '80, Gelu Ionescu era una dintre vocile inconfundabile ale postului de radio "Europa liberă". Împreună cu Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca, mai tânărul Gelu Ionescu era unul dintre principalii realizatori şi animatori de emisiuni culturale (Perspective europene, Actualitatea culturală românească, atunci când era cazul intervenea pe teme de cultură şi învăţământ şi în emisunea vedetă, Actualitatea românească). Ceea ce nu era lipsit de importanţă într-o vreme în care evenimentele din spaţiu cultural erau trăite şi comentate de publicul românesc la o cu totul altă intensitate decât astăzi. Ca om foarte tânăr la vremea respectivă, proaspăt absolvent al unei facultăţi din provincie, nu ştiam nimic despre oamenii ale căror voci le ascultam seară de seară, chiar dacă unii dintre ei părăsiseră târziu ţara (Gelu Ionescu, în 1983), şi aveau, în momentul plecării bine conturate cariere profesionale. Cert este că, până la căderea regimului comunist, nu aveam habar cum arată la faţă vedetele postului de radio "Europa liberă" - ca milioane de români, încercam însă seară de seară să fac exerciţii de imaginaţie - şi nu ştiam absolut nimic despre background-ul lor. Practic, nu m-am interesat niciodată cine sunt oamenii din spatele microfonului, cu ce s-au ocupat înainte de a ajunge la celebrul post de radio. Mă întreb astăzi cu toată seriozitatea dacă ştiam măcar că Monica Lovinescu este fiica marelui Eugen Lovinescu. Cred că pe asta o auzisem totuşi prin cercurile scriitoriceşti pe care începusem să le frecventez.

Vocea "Gelu Ionescu" îmi sugera mereu un intelectual egal cu sine, auster, sobru, mereu foarte bine informat, dar străin de orice entuziasm sau formă de efuziune. Un gentleman înzestrat cu spirit critic, care ştie măsura exactă a lucrurilor, şi nu se fereşte să-şi facă auzit punctul de vedere atunci când este cazul.

Covorul c