Dupa "rasfatul" din restul anului, cand aproape ca nu are zi fara seara de spectacol, vara este, pentru critic, un rastimp deopotriva placut si agasant. Placut, pentru ca isi mai odihneste si el ochii (cei doi, plus ochiul de soacra) fixati, altminteri, asupra scenei, si agasant, pentru ca. .. someaza. Teatrele sunt in vacanta, artistii - cati nu zburda pe malul marii - in suse, numai el, sarmanul, sfesnic la datorie, vorba lui Pristanda. Noroc cu ceea ce se cheama stagiunea estivala, care a inceput sa functioneze, timid, si la noi. Si noroc cu... nou-nascutii.
Adica, bineinteles, cu trupele proaspat dedicate teatrului si care, pline de entuziasmul inceputurilor, au inca toate gandurile si "disponibilitatile" indreptate spre meserie, cariera, succese, arta, glorie. Sau, macar, bucurie si speranta.
Bucuria si speranta par a fi cuvintele-cheie, deocamdata, pentru toti "intreprinzatorii" pe care i-am vazut debutand, intr-un fel sau altul, in viata teatrala. Este, de pilda, cazul artistului plastic Daniel Divrician, proprietarul unui spatiu numit Galeria Montage, unde isi propune sa gazduiasca "evenimente" din zona artelor vizuale si ale spectacolului, adica expozitii, pe de o parte, si reprezentatii de teatru sau dans, pe de alta parte. Situata intr-o zona pitoreasca, desi nu tocmai prietenoasa, intr-o casa veche de pe Calea Calarasi, Galeria are suficient spatiu pentru a adaposti, relativ comod, douazeci-treizeci de spectatori dornici, eventual, sa-i viziteze "pruncul": Teatrul Montage, care va produce montari - preponderent - ale tinerilor regizori si actori. Spectacolul inaugural al micutului teatru, Valmont, in regia lui Marcel Top, a iesit in premiera nu demult. Afisul spectacolului trece, pe post de autori ai textului, doua nume: Choderlos de Laclos si Heiner M?ller; in realitate, ar fi trebuit sa mai apara inca unul (al regizorului, probabil)
