Rauvoitorii vor spune, citind rubrica de astazi, ca am ales sa scriu despre diverse franturi de viata din lipsa unor subiecte indeajuns de interesante incat sa poata ocupa tot spatiul care trebuie umplut. La asemenea insinuari rautacioase, nu pot decat sa raspund: este perfect adevarat. In apararea mea: m-a toropit caldura, n-am avut concediu pe anul asta in timp ce toti prietenii mei sunt bronzati, calatoriti si relaxati, iar jumatatea clocoteste in pragul unei crize de isterie, avand in vedere ca Blekota se afla in service de ceva vreme si nimeni nu poate sa-i puna vreun diagnostic. Dar sa nu intram in amanunte referitoare la mecanicii din Romania (si mai ales mecanicii de la reprezentante), pentru ca seful mi-a pus in vedere ca nu am voie sa folosesc blesteme sau injuraturi in ziar.
* Ma plimb cu o prietena prin centrul atat de istoric incat mai are putin si cade peste noi. Este vorba de acea prietena care e convinsa ca nu poate sa mearga pe strada fara sa fie privita, urmarita, admirata si poftita de orice baiat/adolescent/barbat/mosneag. Trecem pe langa o cladire pazita de vreo doi "bodiguarzi" foarte preocupati de o sticla pe jumatate plina, moment in care prietena mea stranuta. Se uita cu coada ochiului la cei doi action heroes si imi spune: "Pun pariu ca fraierii au crezut ca stranutul e de fapt un semnal ca sa ii incurajez sa se ia de mine". Asta e o chestie noua chiar si pentru ea - nu credeam ca a dezvoltat un soi nou de Morse al agatamentului.
* Sunt adancita intr-o discutie cu o cunostinta de sex feminin, cand suntem intrerupte de un prieten care vine sa ma intrebe ce mai fac. Aici trebuie precizat ca prietenul respectiv este ceea ce eu numesc "o vedetuta", adica un solist talentat, oarecum mediatizat. Vorbim vreo 30 de secunde pentru ca el e grabit, timp in care amica mea nu se baga in discutie. Dupa aceea, contrar obiceiului, nu sufla n
