- Cultural - nr. 142 / 21 Iulie, 2006 Lustratie, epurare, dandana Intr-un editorial (27 iunie a.c.), Lazar Ladariu se refera, avizat, la proiectul de lege a lustratiei. Demonstreaza ca initiatorii acestei legi "nu prea cunosc uneori semnificatia acestor termeni" si "proprietatea unor cuvinte…". Caracterizeaza aceasta lege ca: lege stupida, o tampenie, o neghiobie, botezandu-i pe initiatorii ei "lustragii". Lustratie (varianta lustratiune) are ca etimon latinescul lustratio, fiind definita in Dictionarul de Neologisme (1978): "Ceremonie prin care cei vechi purificau o persoana, un camp, un oras". Sacrificiile, ceremoniile lustratiei aveau loc o data la 5 ani; la Roma era facuta de cenzori la iesirea lor din functiune. Obiectivul supus purificarii era inconjurat printr-o procesiune cu animalul de jertfa sau cu torte, apa sfintita etc. Lustratia, ca lege initiata, ne aminteste o practica care a avut loc, din pacate, dupa 23 August, in regimul comunist din Romania, sub denumirea de epurare, definita in dictionare ca purificare, curatire. Epurare (varianta epuratie) deriva de la verbul a epura, care are sensul figurat: a curata, a intari o institutie, o intreprindere, o organizatie etc. prin indepartarea elementelor necorespunzatoare. Ne amintim ca au fost epurate persoane din elita societatii romanesti. In unele articole din presa, se specifica faptul ca exista, in tara noastra, un marasm. Marasm, demoralizare; decadere spirituala; stare de stagnare; stare generala proasta a organismului. Etimonul cuvantului este grecescul marasmos de la verbul marainein, cu sensul a se vesteji. In editorialul la care ne referim, se scrie despre "hachite udemeriste". Hachita, folosit mai ales la plural, hachite, accentuat pe "a" din prima silaba, este prezent in expresii: A avea hachite sau A-l apuca (pe cineva), a-i veni (cuiva) hachitele, a avea toane, capricii, iste