In drum spre Bucuresti de la Ramnicu-Valcea, prin Dragasani, vezi pe marginea soselei localnici care-si vand munca de-o vara pe cativa ba-nuti. Legume si fructe. In zona lui Mugur Isarescu, banii sunt foarte rari, iar lumea e saraca. Lupta pentru a vinde o mana de caise este crancena. Soselele Romaniei au devenit adevarate piete ambulante. Cei care isi vand munca de o vara pe marginea santului sunt rupti din viata uneori prea dureroasa a tarii in care locuim: umilinta, desnadejde, saracie. Castigul? O bucata de paine si cativa banuti. Un comert la limita supravietuirii.
Soare, incat ar putea sa inunde intreaga planeta. Satul mic, cu case carpite, din nordul Dragasaniului pare coplesit de atata soare. Razele nemiloase tin parca mortis sa nu scape nescanata nici o creatura.
OAMENI SI SOARE. La marginea soselei, doar oameni. Dotati cu cate un scaunel sau cu cate o masuta mai subreda, incearca sa se fereasca de razele necrutatoare la umbra vreunui corcodus plin ochi de fructe. Nevoia ii tine in miezul zilei la marginea soselei.
"Trei kilograme am vandut in patru zile, domnita! Doar trei! Cu 4.000 de lei (vechi, bineinteles!). Ce facem noi cu banii astia, ca nici paine nu pot sa iau la copii cu ei." Se tanguie cu o voce ascutita un comerciant. Vinde varza, marfa ieftina, care se gaseste pe toate drumurile si care din motivul acesta nici ca are cautare. La masina garnisita din belsug cu "noroc" pasaresc, in care omul isi tine produsele, doar din joi in Pasti mai opreste cate un interesat. Daca tinem cont ca din doua in doua porti este cate un satean iesit in fata portii cu acelasi produs, perspectivele sunt si mai intunecate.
NEPUTINTA. Slab, ponosit, vanzatorul de varza gaseste totusi putere sa se burzuluiasca atunci cand ii pomenesti de guvernanti: "Parca stiu ei cum este sa traiesti de pe o zi pe alta? Habar n-au, ei invart banii cu toptanul
