M-am intrebat de multe ori de ce, in mai toate sondajele de opinie din ultimii 15-16 ani, pe primele locuri in randul institutiilor care se bucura de increderea populatiei se plaseaza Armata si Biserica.
Mult mai jos si avand cote extrem de oscilante, se situeaza Justitia, Parlamentul, partidele politice si chiar pazitorii ordinii publice. O prima concluzie ar fi aceea ca oamenii se indoiesc destul de mult de eficienta unor institutii democratice, cu alte cuvinte, de propriile lor optiuni. Cu toate ca, macar o data la cativa ani, isi pun sperantele intr-o anume platforma politica ori chiar in niste indivizi luati izolat, cu meritele pe care le au sau li se atribuie. Este limpede ca electoratul se simte dezamagit mai de fiecare data si ii sanctioneaza ca atare pe cei care nu s-au ridicat la nivelul dorit.
In schimb, Armata si Biserica nu deceptioneaza pe nimeni. De remarcat ca aici nu sunt puse in discutie componentele fizice ale celor doua institutii, cum ar fi corpul ofiteresc ori trupa, pe de o parte, si clerul, de cealalta. Preferintele respondentilor se indreapta spre institutiile ca atare, insotite obligatoriu de aura lor simbolica. O anumita educatie, care nu dateaza de azi de ieri si nu are legatura cu vreo forma anume de guvernamant, le-a incarcat de un veac si jumatate cu ideea de aparare a tarii in fata pericolelor straine sau, de cateva secole, cu rezistenta credintei in fata inamicilor de alta orientare religioasa. Idei primite in mare masura, ele isi pastreaza si astazi forta de convingere. Chiar daca, sa zicem, mai exista generali care calca stramb sau preoti care cad in pacat. In plus, cele doua institutii sunt spatii de afirmare a unor cariere sigure si destul de profitabile, intr-o vreme in care locurile de munca au ajuns o substanta extrem de volatila.
Pe de alta parte, nu trebuie sa uitam ca Biserica este mijlocitorul unui dia
