Chiar daca privirile ne sint atintite inainte asteptind cu nerabdare scurgerea timpului pentru a ne vedea odata, integrati in clubul select si restrictiv al Uniunii Europene, adevarata problema, acel detaliu care face diferenta, se afla tot in curtea noastra. Degeaba incercam sa dam vina pe diferiti factori externi, pe vreme sau pe unguri, adevaratul obstacol pe care il mai avem de trecut sintem noi insine. Noi, cu obiceiurile si apucaturile noastre, cu delasarile noastre, cu indolenta noastra de a spune “lasa ca merge si asa” si ca “nu dau turcii” mai e o zi si miine... Atitudinea noastra blazata in fata incalcarilor legii, lipsa de reactie in fata delicventilor si a smecherasilor de cartier, pasivitatea in fata agresivitatii inculturii si a prostului gust, dar si cooperarea uneori plina de entuziasm in a da spaga sau bonificatii, cum vreti sa le spuneti, in orice caz foloase necuvenite, celor care primesc salariu tocmai pentru a indeplini acele servicii catre noi toti. Nu de mult, intr-o emisiune TV, un functionar guvernamental, german, subliniez de la inceput pentru a nu exista vreo urma de intelegere gresita, explica cum un ziarist local, dintr-un orasel de provincie, a urmarit si filmat, pe ascuns, timp de citeva zile o echipa de lucratori topografi, platiti de Primaria orasului respectiv, sa masoare strazile. Membrii echipei faceau orice altceva in afara obligatiilor de serviciu: isi faceau cumparaturile, fumau, vorbeau, citeau ziarele si alte ocupatii nobile... Ziaristul a incercat sa vorbeasca cu ei dar nu l-au bagat in seama. S-a adresat Primariei, dar nici aceasta nu i-a luat in seama spusele. Atunci a dat pe postul local de TV, filmuletul realizat in acele zile. Locuitorii orasului, adevarati cetateni, indignati fiind, au trimis scrisori de protest Primarului, pentru ca banii platiti de ei, prin taxe si impozite, sint aruncati in vint. De abia atunci, prim