Candva, mai bine de jumatate din sat traia din acest mestesug. Acum, putini sunt cei care ii mai cunosc tainele. Incet, generatia care a invatat ce inseamna olaritul se stinge si tot mai putini dintre cei tineri aleg sa duca mai departe secretele olaritului. Si asta in conditiile in care vase ca in Vadu Crisului, din ceramica alba, nu se mai fac nicaieri in tara. Mestesugarii din comuna bihoreana au renuntat la olarit in timpul comunismului, cand autoritatile au introdus un impozit pe vasele din ceramica alba. Mester priceput Una dintre putinele persoane care mai practica olaritul este o femeie de 66 de ani. Szolga Iuliana povesteste cum a mostenit mestesugul de la tatal ei, care l-a invatat - la randul lui - de la parinti si tot asa. "Inainte, jumatate din sat traia din meseria asta. Acum, nu o mai face aproape nimeni. I-am spus si eu lui fiu'meu sa-si caute o sotie care sa vrea sa invete si o sa-i arat tot ce stiu", spune batrana. Pe cand era mica, foarte atasata de tatal ei, femeia l-a urmarit cum facea oalele. "Taticul a fost olar de la 13 ani. Era atat de priceput ca la varsta aia facea 300 de vase mici pe zi. Nu oricine putea sa faca atatea. Mie imi placea sa-l urmaresc atent. Il pandeam cand lucra. Mai aveam cinci frati si o sora si taticu' a facut o roata pe care fiecare dintre noi invata cum sa faca oalele, de cum crestea. La urma, ceilalti frati au ales alte meserii, dar eu am invatat foarte bine mestesugul", isi aminteste femeia. Cat timp a fost angajata la o fabrica din zona, nu a mai muncit la vase, insa din momentul in care a fost nevoita sa iasa la pensie, din cauza unei boli, a fost tot timpul alaturi de tatal ei. "Timp de opt ani am stat langa taticu' si l-am ajutat, pentru ca avea foarte multe comenzi, mai ales din strainatate", isi aminteste batrana. Vase pentru gradinile Cotroceniului Faima mesterului din Vadu Crisului a mers pana la urechil