Cu toata instructia austro-ungara pe care a facut-o sute de ani, nici Transilvania nu a scapat de geniul Balcanilor. Desi stau mai prost ca regatenii in privinta spiritului comercial, ardelenii exceleaza totusi in bazaruri ambulante pe marginea drumurilor. Pipe, cani, canite, cosuri de nuiele, cergi, obiecte sculptate in lemn, tablouase cu Dracula, ceramica, fete de masa brodate sau cusute cu motive, cutii de bijuterii cu schepsis, presuri, suporturi de sticla, scaune din rachita, ii, pieptare, palarii, cojoace: cam asta e oferta de pe marginile drumurilor din Ardeal...
Ardelenii stau mai prost decat regatenii cand vine vorba de spiritul comercial. Oamenii nu ies cu galetusa cu rosii la sosea, nici cu branza, lapte sau miere. Iar cu tuica, cu atat mai putin. De fapt, am auzit un neamt venit in Romania spunand ca tuica nu se poate cumpara, trebuie sa o procuri. In schimb, mai gasesti cate un tigan care vinde pepeni de cinci kile, dar incearca sa te convinga pe tine ca are zece.
Insa nici Transilvania, fiind in Romania, n-a scapat de geniul Balcanilor, cu toata instructia austro-ungara pe care a facut-o timp de sute de ani. Daca-i musai sa gasesti un bazar, il vei gasi, caci acolo unde sunt drumuri sunt multi oameni, si oamenii trebuie sa traiasca din ceva.
CUSATURI. De cum iesi din Cluj-Napoca, tot pe DN 1, spre Oradea, intalnesti tarabagii care vand obiecte artizanale. Inainte le mergea mai bine, dar anul acesta, cel putin aici, la marginea orasului, comerciantii s-au inputinat.
"Sotia face cusaturi. A invatat mestesugul acesta de la batrani. Si bunica, si tatal ei stiau sa coasa. Noi vindem aici, la dunga drumului, de 25 de ani", povesteste batranul. Are 60 de ani si toata viata a fost sofer, iar acum, la pensie, trebuie sa faca ceva ca sa traiasca decent, dar se mandreste ca a trimis marfa de-a lui si-n America sau Japonia.
Batran
