A fost atestata documentar acum o jumatate de secol. De-a lungul istoriei, comuna Salcia a crescut lin, dar viguros, ca orice asezare de pe malul Dunarii. Astazi, prin grija edililor ei, ea este in plin avânt pe drumul dezvoltarii! Un singur amanunt ii impiedica zborul: o statuie comunista, asezata la intrare. Scaldata de apele Dunarii, comuna Salcia se afla in sudul judetului Mehedinti, având ca vecine localitatile Vrata, Cetate, Izmisa si Cujmir. Documentar, asezarea a fost atestata inca din 1525, intr-un hrisov emis de cancelaria lui Radu de la Afumati, prin care mai multe „selisti“, intre care si Salcia, au fost daruite spatarului Dragu de catre domnitor. In acest hrisov, Salcia este mentionata cu toponimul Salcea, ca siliste. Legenda spune insa ca numele provine de la arborele cu acelasi nume, lânga care s-a nascut primul sat. In anul 1628, alt document numea asezarea Ascunsa, iar mai târziu, in anul 1643, paharnicul Barbu ot Dâlga cumpara cu 270 unghi Salcea si Ascunsa, Ulmi si Fântâna „toate cu rumâni“ de la paharnicul Theodosie. In anul 1644, postelnicul Hamza, Stanciul si Udrea fiii lui Socol ot Pade au vândut partile stapânite de ei in Salcia ot Dunav si in Ascunsa marelui ban Barbu Poenaru, fara rumâni. Dupa aproape un secol, asezarea este atestata ca sat, in timpul domniei lui Radu Mihnea si era stapânit de Damina „capitan de sârbi“ si fiii sai. Ieri avea tuica, azi are PECO De-a lungul istoriei, localitatea s-a dezvoltat, asa cum rezulta din documente. In anul 1864, Salcia avea 636 de familii si case si 500 de contribuabili, iar reforma agrara efectuata de Alexandru Ioan Cuza a fost insuficienta pentru locuitorii comunei, multe familii ramânând fara pamânt. In anul 1906, cu prilejul jubileului regal, in sat erau 800 de familii, dintre care 100 fruntase, 500 mijlocase si 200 de familii codase (fara pamânt). In 1947, comuna Salcia avea 854 de cladiri, 835