După o lungă perioadă în care s-au mulţumit să trăiască la adăpostul umbrelei protectoare a Marelui Frate, turcii din Republica Ciprului de Nord au declanşat o veritabilă ofensivă internaţională de imagine. Ceea ce a provocat acest proces a fost suprinzătorul rezultat al referendumului din 2004 în care cele două comunităţi au fost chemate să răspundă dacă sunt pentru o uniune a celor două entităţi, într-o formulă federativă propusă de secretarul general al ONU, Kofi Anan. În timp ce turcii au spus „da”, grecii au răspuns cu „nu” apelului internaţional, golind de conţinut toată propaganda desfăşurată de-a lungul celor trei decenii în care au arătat cu degetul spre ocupaţia militară turcă din Nord - ale cărei efective, potrivit preşedintelui Talat se rezumă la doar 600 de ostaşi.

Aniversarea din acest an s-a dovedit a fi un bun prilej pentru ca ciprioţii turci să înfăţişeze opiniei publice internaţionale şi propriile lor adevăruri, surclasate sistematic de cele greceşti.

Astfel, circa 60 de jurnalişti din 30 de ţări au fost invitaţi să vadă cu ochii lor realităţile momentului. Preşedintele Talat şi ministrul Economiei, Deniz, au susţinut ample conferinţe de presă, propunând un tablou cuprinzător al opţiunilor actuale. Potrivit preşedintelui, puţini sunt ciprioţii din Nord care ar dori acum o uniune cu Turcia.

Majoritatea ar înclina spre declanşarea unei independenţe de facto şi singurul lucru care împiedică o asemenea măsură este oportunitatea integrării europene alături de grecii din Sud. După părerea preşedintelui, Uniunea a făcut o greşeală permiţând unei ţări divizate să adere şi să aducă cu ea toate problemele nerezolvate ale secesiunii produse în condiţii istorice tulburi. Uniunea a greşit şi mai mult promiţând părţii turce ajutoare substanţiale şi deschiderea canalelor comerciale. După doi ani nu s-a întâmplat nimic şi toate promisiunile au