La noi, se poate trai si fara impresar, spun, nu o data, tocmai aceia care au nevoie ca de aer de un intermediar, pentru comercializarea produsului muncii lor. Afirmatia artistilor plastici - pictori, graficieni, sculptori, etc., in contextul care face obiectul paginii noastre, pluteste intotdeauna in ironia amara ce insoteste, aproape obligatoriu, comentariile serioase pe tema atat de putin agreata de creatori. Oricum ar privi insa ei lucrurile, par sa spuna: "Vinzi daca ti se iveste ocazia, daca nu, astepti". Astepti si iar astepti
sa-ti zambeasca destinul, ascuns parca in misterul intarzierii unui "Godot" care se tot lasa asteptat.
Graficianul si pictorul Aurel Bulacu a rezolvat onorabil problema impresarului: evitand sa apeleze la serviciile unui astfel de personaj care nu-si mai face o data aparitia in peisajul artelor contemporane; de fapt, asigurandu-si, de ani buni - 26 la numar - de cand functioneaza ca profesor la Liceul "Nicolae Tonitza" din Bucuresti, un venit sigur care sa-l scuteasca de penibilul situatiei. In acest fel, nu-si mai pune intrebarile: daca va vinde, cum, cand si la ce pret. Si reuseste sa le depaseasca, tocmai pentru ca se concentreaza, in principal, asupra calitatii lucrarii, ignorand aspectul financiar. "Nu e usor, dar numai asa ramai tu insuti, ca artist, constient de drumul si menirea ta". A incercat sa insufle aceasta convingere si generatiilor de tineri care au trecut pe la "Tonitza". "E o bucurie sa vezi ca unul din cei pe care i-ai invatat cate ceva zboara", marturiseste cu un sentiment de implinire. Aurel Bulacu este un artist implinit; un favorizat al sortii inca de la 14 ani - de cand, remarcat de unul dintre profesorii sai pentru talentul la desen, a urmat scoala de arta din cetatea Baniei, unde s-a nascut. La Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" a intrat din primul an, cu media 10. "A fost o perioada e
