In sat, la Manastirea Humorului, Dumnezeu iti da cu doua maini ceea ce ti-a luat cu o mana. Asa depune marturie Maria Buburuzan, cea de-o seama cu veacul.
Soseaua rataceste printre obcinile Bucovinei. Din loc in loc, intre paduri si fanete, vezi palcuri de case si turle de biserici, semn ca aici oamenii au vesnicit prin credinta. La Manastirea Humorului, e zi de sarbatoare. Batranii stau la sfat sau au grija nepotilor. Generatiile se sprijina unele pe altele⦠De la ei, oricine are lucruri fo-lositoare de deprins. Intre varstnici, "mamuca" Maria Buburuzan e cea mai "invechita" in ani si in intelepciune. Nu mai e mult si va numara suta. La 7 martie a implinit 99 de ani.
COPILA. "Da-i in boale de ani! Doar eu de cand m-am nascut ii mult! Era altfel, era imparat pe-aici! Mi-e si urat a zice cati ani am, ca se gandesc oamenii: «Oare cum de-o trait femeia ceea atat?». Daca o dat Dumnezeu, or fost. S-apoi tot Cel de Sus stie cati or fi sa mai duc."
Mamuca Maria nu tine socoteala anilor. Doar ii "cantareste", care au fost mai grei, care mai usori. "Cand eram micuta era viata mai usoara. Si anii mai usori, ca erau mai putintei. Dar dupa aceea a venit razboiul - eram in clasa a doua - si au stricat tot rusii, ca au stat patru ani." Apoi, lumea a revenit la ale ei. "Era branza, era lapte si unt. Si smantana. Si barabule, de faceam tocin si-l mancam langa friptura. Mamaliga o fierbeam in unt cu o tara de lapte. Asa am trait. Aveam paraul aproape, luam ceaunul cu balmos si mergeam la parau si o bucatica o mancam noi si o bucatica o tapam la peste. Zacea mama noastra: «D-apoi eu am facut pentru voi, dar n-am facut pentru peste!». «Mama, sa vezi cat de fain mananca!»."
De 99 de ani, mamuca Maria n-a purtat "haine nemtesti". Isi leapada flaneaua si ramane cu ia alba, inflorita discret pe la cusaturi. "De mica am purtat catrincioara si camesa, si bondi
