Felix - Voiculescu, retragerea din Irak, ministrul apararii, ziaristii colaborationisti, copiii informatori, Omar-cel-de-negasit, sefii de servicii secrete trimisi la vestiare.
Am vazut de curand un film, desigur un film american, nu stiu cum fusese botezat dar un titlu-fiction ar fi putut sa fie "alegeri 2000 pentru Casa Alba". Doi competitori fictivi dar, vai, atat de reali in firul povestii. Un democrat si un republican, desigur. Republicanul, Meredith, usor favorit, si democratul Greene, populist vertical de serviciu. In timpul unei confruntari directe, bomba! Meredith este o bestie! Isi plezneste nevasta, isi terorizeaza fata, e un tiran cu subalternii. Totul cu nume, marturii, amanunte necunoscute pana in momentul cheie. Meredith, incoltit, isi pierde controlul. Izbucneste in direct, arunca cu corpuri contondente in cei prezenti. Se face de bafta! Nu se face asa ceva, spune Greene. Dezbaterea se intrerupe. Sondajele intra in fierbere. Meredith ajunge tocatura, de la o zi la alta pierde puncte iar in final pierde si alegerile. Semnele de intrebare privind aparitia exact la momentul si locul potrivit a dezvaluirilor sunt blocate cu strasnicie. Un incapatanat din presa se hotaraste insa la implicare totala. Din aproape in aproape, uneori trecand prin momente extrem de tensionate, afla adevarul. Care e adevarul? Lovitura e premeditata. De cine premeditata? De Greene.
Pana la urma, exista o concluzie care inchide cercul. Meredith e, evident, un jegos si si-a primit portia. Doar ca nici ceilalti nu sunt mai prejos. Pana la urma, jegul suprem e politica. Poate fi cosmetizata, poate sa induca in eroare, realitatea este insa cinica si descurajanta. Si, mai ales, cere explicatii care sunt evitate pentru ca altfel se duce totul naibii!
Am inchis televizorul. Meredith si Greene au disparut undeva in culise. In locul lor mi s-au imbulzit pe retina
