"Cand ma trezesc dimineata, vad in oglinda un om strain".
"Era mai frumoasa la televizor"
- Ati fost una dintre cele mai iubite si mai populare cantarete de muzica usoara din Romania, desi dvs. veneati din foarte putin iubita, pe-atunci, Urss. Cum v-ati cucerit asa de usor publicul?
- Debutul meu muzical in Romania s-a suprapus unei perioade de mare efervescenta a televiziunii. Am devenit populara intr-o clipa. Toata lumea statea cu ochii lipiti de televizor, pe care-l percepeau ca pe un miracol, si hop!, acolo am aparut si eu. A fost suficienta o singura aparitie, ca sa incep sa fiu recunoscuta pe strada. Impactul a fost fantastic. Lumea ma oprea si-mi spunea: "Dupa ochisori v-am recunoscut!". Iar eu luam lucrurile ca-ntr-o joaca. Eram asa de tanara si de inconstienta! Nu era vorba ca n-as fi fost pregatita muzical. Din punctul asta de vedere, aveam deja in spate niste studii solide. Stiam sa cant la pian. In Romania am venit cu pianul de-acasa. Il mai am si acum! La momentul lansarii de aici, aveam deja un repertoriu bine inchegat, aveam vocea formata si eram in stare sa cant cu o orchestra, fara probleme. Nu intram "pe sapte", cum se spunea atunci. Adica intram corect, nu pe masura gresita. Dar, repet, eram asa de copilaroasa! Eu fusesem deja o mica-mare vedeta si-n Rusia, atat in scoala, cat si in facultate. Mi s-a parut ca succesul de dupa aparitia la Televiziunea Romana a venit firesc, cumva ca o prelungire a ceea ce se intamplase anterior. Noutatea o reprezenta aparitia la televizor, nu succesul. La momentul primei aparitii la Televiziunea Romana ma simteam pregatita profesional. Ceea ce ma preocupa peste poate era imaginea. Felul in care arat. Aspectul fizic. Mi-am cusut singura o rochita, am probat diverse coafuri, mi-am ales cerceii si pantofii... M-am gandit la impactul vizual. Ma vedeau o multime de oameni, desi, sincera sa fiu
