Oamenii locului ii spun sanatoriul Olanesti. Izvor de sanatate. Si e la propriu, cu program, tevile cu apa tamaduitoare venind direct din munte in sanatoriu, pentru a nu-si pierde calitatea. Care e garantata! Dupa ce v-ati tratat, nu ar strica sa dati o fuga pe Valea Trovantilor. Sunt niste pietre cu forme ciudate, despre care localnicii spun ca ar creste dupa ploaie. Pietrele erotice care cresc dupa ce a plouatJurnal de Caravana - Dorul de savarina Oamenii locului ii spun Sanatoriul Olanesti. Oficial se numeste Spitalul Universitar de Urgenta Elias, sectia Olanesti. Oricum i-ar zice, e izvor de sanatate.
Am ajuns la sanatoriu dupa o raita prin statiune. Am plecat de dimineata, pentru a prinde oamenii "la proceduri". M-a intampinat seful sectiei, doctorul Constantin Zamfirescu. N-am ratat ocazia de a-i spune mai in gluma, mai in serios ca un sanatoriu asa de cunoscut nu are indicatoare. "Cum nu are? Chiar eu l-am pus", m-a asigurat el. Am facut o rememorare rapida in gand a traseului, dar tot nu am gasit indicatorul. "Eu nu l-am vazut, dar nu inseamna ca nu este", insist. " L-o fi daramat careva", a incheiat doctorul Zamfirescu "dezbaterea" noastra despre indicatorul cu pricina. Si am trecut la lucruri mult mai serioase. L-am rugat ca inainte de a face un tur al sanatoriului sa mi-l prezinte in date si cifre.
INCEPUTUL. Si asa am aflat ca "ultimul bastion al balneologiei romanesti" a fost dat in folosinta la 23 august 1956, sanatoriul fiind construit la propunerea medicului Tierha, pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, cunoscut ca bolnav renal. Cladirea copiaza stilul unei vile din Crimeea, dar arhitectura este italiana. In ea se regasesc patru apartamente, concepute special pentru mai-marii vremii - Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Teohari Georgescu si Vasile Luca - , dar care nu au mai apucat niciodata sa stea in ele. Le-am vizitat impreuna cu d
