În luna august se întorc acasă românii plecaţi la muncă prin străinătăţi. Vânzările cresc, pe străzi apar maşini cu numere de Italia, tineri bine îmbrăcaţi, multă culoare şi voie bună.
Dincolo de orice glumă, românii care îşi fac apariţia în august de prin Spania, Italia, Grecia, chiar dacă sunt ironizaţi uneori ce către cei care s-au încăpăţânat să reuşească aici, în ţară, sunt demni de tot respectul. Iar asta deoarece, căpşunarii aduc în România sume de calibrul unui credit extern, bani gheaţă, fără să vadă ghişeul băncilor la intrarea în ţară, fapt ce îngreunează şi mai mult elaborarea unei statistici.
Cine sunt imigranţii mureşeni
Şi noi mureşenii avem imigranţii noştri, varianta academică a căpşunarului, chiar dacă numărul lor nu se poate compara cu exodul din judeţele Moldovei sau Maramureşului. Dacă la început acest proces reprezintă o strategie economică de criză, o ultimă soluţie a foştilor muncitori din uzinele socialismului rămaşi fără loc de muncă, astăzi lucrurile devin mai categorice. Profilul imigrantului este foarte greu de elaborat, din cauza extinderii fenomenului la toate nivelurile sociale.
Claudiu este un mureşean care până mai deunăzi lucra la o fabrică cunoscută din industria lemnului. În urmă cu ceva timp si-a găsit un loc de muncă în Germania şi a plecat pentru două luni. Cineva îi găsise un job în perioada în care el era în ţară şi a mers la sigur. S-a întors din diferite motive. Avea familia, vechiul loc de muncă poate nu era chiar aşa prost plătit, etc. "A fost bine, am adunat nişte bani, dar m-am întors. Poate mai merg la anul, dacă rezolv un contract", susţine acesta. Un alt "căpşunar", Lucian a terminat liceul şi, după armată a lucrat o scurtă perioadă pe un post bunicel, înainte să plece în Italia. Avea rude de mai mult timp acolo şi, la fel, a mers la sigur. Este necăsătorit şi încă îşi permite să lipsească