Basescu isi frange mainile, Patriciu si Hrebenciuc respira usurati. In timp ce noi suntem inca in perioada de doliu dupa vestea disparitiei lui Omar - cautam vinovati, fabulam trasee, interpretam certificatele medicale -, acesta se bucura probabil de voluptatile unui rai pentru teroristi, in ceruri sau pe pamant, undeva prin Siria sau Sudan.
Siria, tara natala, si Sudan, tara prietenoasa cu Omar, de la presedinte pana la campurile de petrol, ofera neconditionat adapost pribegilor cautati de CIA. Ca de pe urma oricarui lucru din lumea asta, cineva castiga si altcineva pierde din fuga lui Omar.
Pierde Traian Basescu, obligat peste doua zile sa-i povesteasca lui George W. Bush cum am lasat nesupravegheat un suspect de terorism, presupus autor al unei rapiri in Irak, la a carei rezolvare au contribuit si americanii.
Nu cred ca Basescu va avea curajul sa sustina la Washington ca de aceea e obligatoriu sa securizam Marea Neagra, pe unde se spune ca Omar a luat vant la pupa.
La Washington, incompetenta serviciilor de informatii romanesti poate fi lesne tradusa prin complicitate, in conditiile in care fugarul a fost colaborator inainte si poate chiar dupa ‘89 al acestor institutii impanate si azi cu securisti.
Basescu e pus in situatia incurcata ca verdictele sale de dupa eliberarea jurnalistilor romani sa nu fie legitimate in justitie, prin sentinte pronuntate impotriva lui Omar Hayssam si Mohammad Munaf, arestat in Irak.
Cum nici macar presedintele nu poate fi crezut pe cuvant, PSD a cerut deja declasificarea dosarului privind rapirea, de unde am putea afla si detalii ce nu convin sefului statului. Cu o buna strategie de PR negativ, din marele succes al lui Basescu, numitul dosar nerezolvat in justitie si necunoscut opiniei publice ar putea sa-i atarne de gat ca o piatra de moara in alegeri.
