Intre Urziceni, Slobozia, Constanta, pe drumul ce duce spre mare, s-a infiripat un razboi mut, pe alocuri rece, intre taranii care-si muncesc "cu mana lor" leguma cu care ies la margine de asfalt si speculantii care "cumpara de-a gata totuâ" si vin sa le ia vadul. Clienti putini, profit "ioc", una peste alta, situatia-i naspa.
Primele cuvinte: "Nu prea merge treaba, avem zile cand nu vindem mai nimic, altele cand scoatem si noi un ban, iar daca ma gandesc la munca pe care o incep de prin martie, cand pun rasadurile, si banii pe care-i scot vara... ce sa? Traiesc de pe o zi pe alta!". Un zarzavagiu din Movilita, loc recunoscut in zona pentru o improvizatie de piata postata pe laturile soselei, cufundata in gunoaie si incropita de sateni sub aripa ingaduintei primarului, care "nu le cere socoteala" si-i lasa sa faca si ei "un ban". Ultimele cuvinte: "Uitati-va la mainile mele, sa vedeti cum sunt de crapate de munca si uitati-va si la ale aluia, care vine aici sa vanda langa noi, care nu face decat sa ia dintr-o parte si sa vanda-n alta... pai e corect?!". Decis sa poarte faclia dreptatii, sateanul turuie cum nu se poate injurii si argumente bazate pe ce stie el mai bine, adica mai mult pe proptelile bunului-simt, decat pe cele ale legii, contra vecinilor de taraba "escroci". Insa pe la colturi, ca sa nu iasa "taraboi". Asa, pe soptite: "Iar noi nu putem sa tinem pretul din cauza lor!". Tanti Niculina e calma, adeziunea la grupul rasculat de cultivatori si-o marcheaza indeobste doar prin simplele-i acte de prezenta, e satula de "barfe". Musca din bucata de paine cu pateu, a carei cheltuiala nu si-a scos-o "inca" din negotul legumelor pe ziua de azi si se margineste sa spuna ca mai continua sa iasa "cu rosiile din gradina in strada", intrucatva pentru propria-i consolare si mai mult experimental. Caci "bani ioc": "tiganii-s multi, clientii putini si nici vara..."
