Milog in orchestra nomazi-lor cersetori. M-am luat dupa ei, fara sa stiu exact unde ajung. Cica la "Stramburg". Adica unde, la Strasbourg, ori la Ham-burg? Undeva prin Italia, unde se vorbeste nemteste ca la sasii nostri. La pescu-it de eurocenti, i-am urmat pe rromi in toiul celui de-al doilea exod. Primul a fost de nevoie, catre Bug, sub Antonescu. Acum ne ducem spre Vest, in lagarul primitor al Europei. In urma cu ceva vreme, un amic englez care are un magazin de artizanat la Bristol m-a rugat sa-i intermediez o afacere. Voia sa cumpere o cantitate destul de mare de ibrice si tingiri lucrate manual, din cupru. Fiind nascut in judetul Sibiu, stiam ca tiganii din jurul orasului Medias lucreaza foarte bine in arama. Rudele mele mi-au spus sa ma duc la Brateiu, un fost sat sasesc, locuit acum in majoritate de tigani.
Localitatea (situata in nordul judetului, pe valea Tarnavei Mari), e foarte aproape de Medias. Am ajuns acolo cu un taxi, luat de la gara, in doar zece minute. Cum am ajuns am vazut un om cu palarie care vindea pe marginea soselei un cazan de tuica.
LA INCEPUT A FOST ITALIA. I-am zis ca as fi interesat de o cantitate mai mare de vase de arama si omul m-a luat incet: "No, domnuâ meu, haida sa merem sa bem o tuica, nu ii graba". Isi spunea Imi, prescurtare de la Emil. Dupa cum aveam sa constat, pe toti tiganii cortorari (dintre care facea parte si noul meu prieten) ii cheama Nicolae, Petre sau Emil, iar pe femei, Maria sau Eva. Nume de familie sunt doar doua in toata comunitatea, Caldarar sau Lacatus.
SOCIALIZARE. Am mers sa bem un pahar in curtea lui. Era prietenos, dar mi-a spus ca nu ma prea poate ajuta. Majoritatea barbatilor erau plecati afara, "la munca". Si el ar fi fost tot acolo, dar fusese "deportat" in urma cu trei luni. Oricum, nu prea avea chef sa se apuce sa bata cu ciocanul in tabla. Cazanul il facuse anul trecut. Mi-
