“Mare-i târguţ de la Râciu de Ilie! Trebe să mereţi musai să-l vedeţi!” Cuvintele îi aparţin lui tetea Petre Sfârâiac, de la Nima Râciului. Tetea Petre are poate cel mai frumos cal din Nima. Merge la târg aproape în fiecare luni, ziua tradiţională a târgului de la Râciu. Cu atât mai mult este atras de târgul mare de Sfântul Ilie.

Am ajuns la târg în jur de ora 12. Târgul este o combinaţie ciudată de bâlci al sec. XIX şi viaţă comercială post-decembristă. Tarabele oferă de la haine turceşti şi pantofi chinezeşti, la mâncăruri şi băuturi pe gustul românului contemporan. Se vând obiecte casnice, îmbrăcăminte, pantofi, pălării, mături, jucării de tot felul, cai, porci, viţei, brânzeturi, mititei, lubeniţe, dulciuri, şi, bineînţeles, multă bere, ţuică şi vodcă. Comercianţii itineranţi zac plictisiţi sub umbrela propriului stand cu marfă. Un vânzător de zahăr pe băţ se plânge ca n-are muşterii: "Ăştia vin, se uită, întreabă cât costă şi pleacă mai departe", spune omul.

Tinerii sunt cei mai activi. Este penibil sa vezi cum "pseudo-ţăranii" încearcă să fie "orăşeni". Fete cu buricul gol, cu haine strălucitoare şi ieftine, cu unghiile vopsite, arse de soarele de la ultimul "căpălit" trec cu un aer fals-nepăsător pe lângă tine. Băieţi zgomotoşi poartă tricouri imprimate cu texte gen "Gigolo Italiano". Tot tineretul încearcă să fie copii nereuşite şi penibile după eroi de filme proaste sau după "vedete" autohtone groteşti. Asociaţi în găşti, tot acest tineret de Câmpia Transilvaniei face un zgomot teribil şi vrea să impresioneze prin prost gust.

Mai vezi câţiva bătrâni care se uită resemnaţi la "faţa târgului". Până la urmă şi aceştia îşi îneacă nostalgia unor alte vremuri în câteva halbe de bere sau "deţuri" de vodcă.

Ringhişpirul

Atracţia fulminantă a târgului este "ringhişpirul" – în termeni moderni caruselul – amplasat oarecum central în spa