Cutremurul care a lovit intreg sistemul de informatii al Romaniei are o serie de efecte si consecinte atat asupra opiniei publice, cat si asupra factorilor politici implicati direct sau institutional in acest scandal.
De la inceput trebuie sa precizam ca nu este vorba de demisia in serie a sefului SRI Radu Timofte, a sefului SIE Gheorghe Fulga si a directorului serviciului secret din MAI Virgil Ardeleanu, iar ulterior si a procurorului general Ilie Botos, ci de demiterea acestora de catre presedintele Traian Basescu. Demisia e doar o forma de complezenta, care in cazul de fata este dictata si de polita de asigurare menita a-i da presedintelui certitudinea ca detinatorii unor importante secrete de stat, pe cat de importante pe atat de neconvenabile sefului statului, le-ar putea dezvalui in public ca forme de razbunare la actul demiterii. Sa nu ne miram daca Timofte si Fulga vor primi posturi de ambasadori in tari indepartate pentru meritul discretiei post factum.
Disparitia lui Omar Hayssam a scos la iveala intr-o asemenea masura incoerenta si tembelismul autoritatilor, gafele flagrante si inadmisibile ale unor institutii fundamentale ale statului incat trebuia contracarata amintirea oamenilor ca in urma cu mai bine de un an seful statului aducea elogii de performanta serviciilor secrete pentru succesul operatiunii de salvare a celor trei jurnalisti rapiti in Irak. In ce priveste lumea politica, ea isi amintea ca Traian Basescu tinuse cu incapatanare sa-i mentina in posturi de conducere a serviciilor de informatii si pe Timofte, si pe Fulga, desi ambii apartineau cu trup si suflet "sistemului ticalosit".
Cu instinctul sau de animal politic, Traian Basescu si-a dat seama ca trebuie sa comita un act care sa cutremure viata politica si a facut-o, tragand cu tot armamentul in dotare. Incontestabil, pentru opinia publica demiterea sefilor serviciilor
