Din cele 240 de tabere scolare, cate avea Romania in 1990, sunt deschise in acest sezon de-abia un sfert. Asta nu pentru ca parintii elevilor n-ar vrea sa le ofere copiilor lor o vacanta departe de dogoarea oraselor, ci pentru ca, din varii motive, 180 de tabere nu si-au deschis portile. Unele, cum e Poeni Sat din Timis, sunt in conservare de foarte multi ani (in cazul taberei timisene Ð din 1995), starea lor de degradare nemaipermitand organizarea de activitati recreative. Altele au statut incert, cu revendicarile de tot felul. Altele n-au primit aviz de functionare - cum sunt Nadragul sau Bogda, care n-au blocul alimentar sau dotarile cu apa necesare. Pretentiile fata de tabere au crescut. Daca locul, cat de frumos ar fi el, n-are terenuri de sport, camere mici si computere Ð nici vorba sa mai fie atractiv. Directorul autoritatii de profil din Timis, Leo Demaio, e opti-mist: se vor gasi, dupa ce va aparea legislatia necesara, investitori interesati sa intre in parteneriate publice-private pentru a reabilita doua din taberele inchise, iar cea de-a treia, intrata in conservare poate fi transferata, autoritatii judetene pentru a primi alta destinatie si tinerii dornici de tabere din acest an au putut fi plasati si in alte judete. Nu-s probleme! De pe vremea cand Daciana Sarbu raspundea de sectorul tineret, domeniul a ramas subordonat direct primului ministru. Decat ca premierul Tariceanu, ca si predecesorul sau, Adrian Nastase, nu e interesat de tineret decat pentru campanii. Iar elevii Ð cei cu taberele despre care e vorba acum Ð nu voteaza. Spre deosebire de studenti, care sunt incomparabil mai interesanti, dar pentru care altele sunt prioritatile. Facilitatile pentru elevi nu se extind. Dimpotriva. Cluburile scolare Ð sustinute financiar de catre stat Ð s-au diminuat dras-tic in volum si diversitate. Cluburile sportive nu sunt tocmai numeroase. Zonele de recree