Grosul insa il formeaza firmele visatorilor. A devenit o moda, la noi, ca tot romanul sa-si faca firma. S-o rupa cu trecutul, cu saracia, cu traiul modest, devenind patron. Desigur, tot romanul cu imaginatie, cu ambitie si, de multe ori, cu credinta ca... tot ce zboara se mananca. Romania a adunat, in anii tranzitiei, cam sase sute de mii de firme. Cat in Franta. Numai ca, numarandu-le pe cele care conteaza in economie, suma se restrange dramatic: sub optzeci de mii.
Si celelalte? Unele au pierderi mari si se zbat intre faliment si supravietuire. Altele sunt inglodate in datorii.
Cum am ajuns noi aici? Dintr-un grav dezacord intre aspiratii duse pana la iluzii si incapacitatea de a face lucrurile sa functioneze bine. Nu-s deloc putini cei ce si-au facut iluzii si acum culeg deziluzii.
Multe sunt firme-fantoma. Au fost create cu un unic scop: sa spele bani ori sa insele Fiscul. Si, fiind conduse de profesionisti in inginerii financiare, isi indeplinesc bine rolul. Mai ales ca a nu contribui cu nimic la buget face parte din rol.
Grosul insa il formeaza firmele visatorilor. A devenit o moda, la noi, ca tot romanul sa-si faca firma. S-o rupa cu trecutul, cu saracia, cu traiul modest, devenind patron. Desigur, tot romanul cu imaginatie, cu ambitie si, de multe ori, cu credinta ca... tot ce zboara se mananca.
E drept ca, asemeni soldatilor lui Napoleon, pe care imparatul ii asigura ca purtau in ranite bastonul de maresal, orice lucrator are in buzunarul salopetei cheia unui cabinet patronal. E insa o masura in toate. Cum sa pui pe roate opt sute de mii de intreprinderi in Romania de astazi, sa pornesti motoarele si sa le faci sa functioneze bine? Si toate astea intr-o tara ca a noastra, dominata de deviza "Lasâ ca merge oricum"?
Cui i-ar folosi cativa munti de produse, rod al unei munci indarjite, daca aceste produse nu si-ar gasi
