- Editorial - nr. 144 / 25 Iulie, 2006 Pentru multi romani, demisiile celor care aveau responsabilitatile serviciilor secrete, si mai apoi demisia procurorului general al Romaniei, Ilie Botos, motivate prin "disparitia" lui Omar Hayssam, par a fi fortate. In primul rand, pentru ca nu este pentru prima data cand in Romania se intampla lucruri "ciudate", care, intr-un stat civilizat, ar fi condus imediat la demisia celor responsabili de producerea acestora. Nu s-a intamplat acest lucru timp de multi ani, pentru ca nu stim ca vreun ministru sa fi demisionat, desi sub obladuirea sa s-au furat bani ca in codru, s-au facut privatizari dubioase, s-au gestionat fraudulos banii U.E., care au luat cai dubioase. Toti aruncau pisica moarta in curtea vecinului. Acum, brusc, toti cei amintiti ca au demisionat fac o criza de "constiinta", carevasazica se simt cu musca pe caciula, si parasesc fotoliile care pareau de neclintit, ba chiar vor sa sugereze ca initiativa demisiilor le apartine si ca nu le-a fost sugerata, ceea ce este indoielnic. Ce anume i-o fi apucat sa faca exact ei acest lucru, stiut fiind foarte bine ca in cazul rapirii jurnalistilor romani in Irak, atat Radu Timofte, cat si Gheorghe Fulga, sefii SRI, respectiv SIE, nu doar ca au fost felicitati de catre presedintele Basescu ci, ceva mai tarziu, chiar decorati, adica recompensati pentru serviciile aduse. In ceea ce il priveste pe Virgil Ardelean, cel care, de ani buni, pastorea serviciile secrete militare, un om cu o vasta experienta, ocupand, de-a lungul anilor, importante functii si care, acum, brusc, fara a avea vreo legatura cu disparitia lui Hayssam, nu putem spune altceva decat ca decizia demisiei sale trebuie sa aiba la baza multe si variate dedesubturi, care nu au legatura directa cu "evaporarea" sirianului. Atunci, ce putea, totusi, sa determine demisiile acestora care, cum usor se poate cons