In 9 ianuarie 1990, cotidianul judetenei de partid Olt, rebotezat la finele lui 1989 "Glasul Adevarului", scria despre crima infaptuita in ziua alegerilor din 1946 de candidatul comunist Ceau-sescu. Directorul unei banci din Slatina, un anume Lupu, venit sa voteze impreuna cu sotia ar fi protestat impotriva abaterilor de la regulamentul electoral. Infuriat, Ceausescu, ajutat de soferul sau, Anton, si de frizerul Ionescu, l-ar fi injunghiat pe la spate. Probabil ca printre particularitatile singulare ale biografiei lui Ceausescu in raport cu ceilalti lideri comunisti se afla si aceea ca din 1946 si pana in 1989 a fost, fara intrerupere, deputat in forul legislativ suprem al tarii. Demnitate de care, fara indoiala, va fi fost foarte mandru, de vreme ce si in ultimele sale clipe s-a prevalat de institutia Marii Adunari Nationale ca unica instanta indreptatita sa-i ceara socoteala.
Ce facuse din 23 august 1944 pana la deputatia sa Ceausescu? Eliberat la inceputul lunii august din lagarul Tg. Jiu, probabil ca venise direct in Bucuresti, unde era mai usor de "pierdut urma". N-a fost insa amestecat si nici n-a avut contacte cu organizatorii comunisti ai arestarii generalului Antonescu. Dupa cum dovedeste o fotografie din epoca, "debutul oficial" in politica Romaniei si-l face intampinand - alaturi de Gheorghe Apostol, Petre Constantinescu-Iasi si Constantin Agiu - trupele sovietice la intrarea in Bucuresti. In aceeasi seara, la mitingul consacrat evenimentului, tine un discurs. Vorbitorul nefiind inca in vreun loc de putere, discursul nu i-a fost consemnat. Responsabil cu constituirea organizatiei comuniste de tineret (cu existenta "metaforica" in perioada ilegalitatii) se pare ca n-a inregistrat randamentul managerial scontat. Nu luase in seama spiritul timpul, l-ar fi criticat Gheorghiu-Dej, actionand ca in conditii de clandestinitate. In octombrie 1945, viata
