Ne dorim sa traim ca in UE, dar sa continuam sa muncim ca in Romania. Ne dorim salarii ca “acolo”, dar sa fim si acasa la ora 17.00, sa putem bea o bere cu baietii... ne dorim servicii deosebite, dar nu sintem pregatiti si sa platim pentru ele. Vrem sa ne putem dezvolta o afacere, dar nu vrem sa fim controlati ca acolo, iar regulile daca exista sint facute numai pentru a ne pune la incercare inteligenta si pentru ca sa ne faca sa cautam noi modalitati de a le ocoli... Vrem in UE, dar inca dam spaga la profesor, la politist, la medic, pina si la popa dam spaga, ca sa ne cinte mai cu foc... Vrem in UE, dar sintem noi pregatiti cu adevarat sa fim membrii ? Ca ne vor acolo, linga ei, si asta este adevarat. Chiar daca mai schiopatam la indeplinirea conditiilor, chiar daca nu sintem asa de performanti in ceea ce priveste economia de piata, clubul elitist al UE considera ca e mai bine sa ne tina inauntru, sub control strict, decit sa ne mai lase, singuri, nesupravegheati, pe afara... Din pacate, reforma economica, desi dificila, se poate face. Reforma institutionala, la fel. Nu este usor, este nevoie de timp, de eforturi continue si pentru o lunga perioada, dar incet, incet, aceste eforturi, mai de voie, mai de nevoie, le facem. Adevarata reforma trebuie sa aiba loc insa la nivelul nostru interior, de gindire, de atitudine. Se spune ca gradul de evolutie al unei societati se vede din modul in care sint tratate femeile in societatea respectiva. In Belgia, 40% dintre deputati sunt femei. In Suedia, Ministrul Apararii a fost, o buna perioada de timp, o femeie. La noi, in urma unui sondaj, s-a ajuns la concluzia ca mai mult de jumatate din managerii firmelor de top din tara sint femei. Un lucru bun acest semnal: inseamna ca femeile stiu ce inseamna competitia, stiu sa se lupte pentru o cauza, stiu sa isi apere ideile, stiu sa strabata in lumea dificila a afacerilor. In politica