Sa nu fim naivi si sa credem ca in jurul disparitiei lui Hayssam se va face vreo ancheta serioasa, iar daca se va face nu va fi clasificata pentru 50 de ani, ca tevatura rapirii din Bagdad. Oricum, nu acest scandal a determinat zburatacirea, prin demisii mai mult sau mai putin cerute, a sefilor serviciilor secrete si a procurorului general. Miscarea de cadre se cocea de multa vreme, iar momentul Hayssam i-a venit manusa presedintelui Basescu.
Fara indoiala, cateva capete vor mai cadea. Ale unor direct implicati. Medicul care i-a eliberat suspecta adeverinta. Procurorul care a fost, practic, avocatul inculpatului. Chiar judecatorii care l-au pus grabnic in libertate. Tevatura a pus insa sub far subrezenia, sau ce altceva?, a intregului sistem de siguranta nationala. Care a fost sau inca e condus de personaje care, azi, pozeaza in fecioare neprihanite, dansand din buric in jurul lui Hayssam ca niste cadane in serai. Radu Timofte zice, aberant, ca nimeni nu i-a cerut ca un acuzat de terorism lasat liber sa fie monitorizat, ca si cum nu asta ar fi trebuit sa faca, de la sine, SRI.
Ministrul Blaga vorbeste despre faptul ca frontierele nu sunt impermeabile. Are dreptate, granicerii lui retin plevusca, emigranti de prin Africa sau Bangladesh, dar au orbul gainilor, cu toata dotarea moderna, cand sar parleazul marii infractori. Directorul Penitenciarelor afla abia acum ce fel de adeverinte primea Hayssam, ca si cum ar avea in celule sute de teroristi si n-ar avea cum sa stea cu ochii pe ei. Evident, nici seful operativ al comunitatii serviciilor secrete, importantul consilier prezidential Sergiu Medar, nu are nimic a-si reprosa. Restul sunt apa-n piua si praf in ochii prostilor. Pana o sa apara alt scandal.
