Cu două zile înainte de Festival, numărul de turişti străini pare a fi în creştere. Poate mai ales datorită faptului că ne aflăm în plin sezon turistic de vară. Sunt tot mai numeroase grupurile de turişti japonezi şi americani, care par a consuma arta pe bandă rulantă, ca pe un produs comercial.
Traseele parcurse de străini tind să devină deja clasice: Turnul cu Ceas – Casa Vlad Dracul – Casa cu Cerb – Biserica Evanghelică şi Piaţa Cetăţii – Pasajul Scărilor- Biserica din Deal. Eventual, la coborâre se vizitează câteva dintre turnuri, însă asta depinde de competenţele de care dă dovadă ghidul grupului.
O altă categorie de turişti sunt cei curioşi, cei care caută dincolo de ceea ce-ţi poate oferi un ghid de buzunar. Solitari sau în grupuri mici, aceştia caută periferiile cetăţii, zonele de verdeaţă care îmbracă vechile ziduri, casele vechi solitare, străzile cu puţini trecători. Nu de multe ori îi vezi, curioşi, inspectând ganguri ce par ciudate sau unghere ce au, pentru ei, un potenţial mister.
În Piaţa Cetăţii este posibil să fii întâmpinat de câţiva puşti vorbitori de engleză, germană sau italiană, care pentru 50 euro îţi arată " unde să mergi şi ce merită să vezi". Dacă vrei ca ei să te acompanieze ca şi ghizi, puştii cer 100 euro! La primele proteste însă sunt dispuşi să reducă drastic suma. Astfel,pentru 10 euro poţi afla orice informaţie comercială – mai ales totul despre prinţul Dracula la Sighişoara – iar pentru 20 îţi poţi lua un puşti pe post de ghid "neoficial". Asta dacă eşti străin. Din observaţiile noastre, puţini străini se lasă atraşi în astfel de afaceri.
Arta pe stradă
Artiştii străzii (pictori, vânzători de suveniruri) sunt integraţi în peisajul deja consacrat al cetăţii. Reacţiile lor sunt pe măsura implicărilor emoţionale ale potenţialilor cumpărători. Altfel reacţionează un artist vânzător în faţa unui grup imens
