Adrian Gavrilescu publica o carte care da emotii intelectualitatii bucurestene. Cartea se numeste - foarte inspirat - „Noii precupeti“. Intelectualii publici de dupa 1989. Editura care o publica se numeste Compania si este proprietatea lui Petre Romosan - el insusi un intelectual public - si a sotiei sale Adina Keneres, o mare speranta a generatiei ’80. Personajele principale ale cartii sunt intelectualii care apar la televizor, acei oameni care, seara de seara, la emisiunile de stiri si la talk-show-uri, par a avea raspunsuri la toate cele ce se intâmpla pe planeta si in afara ei. Analiza lui Adrian Gavrilescu are o lunga traditie profesionala. In cultura germana a secolului al XIX-lea, in cultura franceza si, dupa cel de-al doilea razboi mondial, in cultura americana, exista modele de analiza a personalitatilor intelectuale publice si a retelelor care se formeaza intre ele. Simplificat, se poate spune ca inca din vremurile romanilor au existat oameni care se ocupa cu cunoasterea intelectuala si care au avut o inclinatie catre comunicarea cu publicul obisnuit. In Antichitate si in Evul Mediu acestia vorbeau in piete si in saloane, in epoca moderna au inceput sa fie folositi de mijloacele de comunicare in masa. La inceput presa scrisa, apoi radio, televiziunea si internetul. S-a ajuns astfel la extraordinara situatie ca un om care toata viata s-a ocupat de subiectele cele mai ciudate din lume (gripa la ratele migratoare, triburile din mlastinile irakiene sau saloanele Doamnei de Stael din anii 1820-1830 din Germania) sa poata avea la un moment dat o audienta de milioane de telespectatori. Adrian Gravrilescu preia unele din modelele de analiza existente - special franceze, al caror exceptional creator si promotor a fost Pierre Bourdieu - si le aplica realitatii românesti de dupa 1990. Rezulta pagini frumoase si instructive. Cititorul poate urmari cu interes cum se for