Astăzi, când goana după bani ia uneori forme de-a dreptul aberante sau groteşti, mureşeanul Sebastian Pui, posesor al unor importante piese de muzeu, a înţeles că înainte de a face bani din vânzarea acestora, are în primul rând o datorie de suflet. Inventarul gospodăresc, cu valoare de patrimoniu moştenit la moartea bunicilor săi din Topliţa, l-a donat, iar această donaţie a constituit piatra de temelie a Muzeului etnografic din Topliţa.

Mureşean prin "adopţie", Sebastian Pui este de ani buni cadru didactic în Târgu Mureş. Însă s-a simţit şi se simte în continuare legat de locurile copilăriei, iar ori de câte ori are ocazia se întoarce cu drag şi nostalgie acolo. Aproape 70% din exponatele care alcătuiesc în prezent inventarul patrimonial al Muzeului etnografic din Topliţa a fost donat de Sebastian Pui. Acest inventar este dispus în şase încăperi din fostul castel Urmanczy şi reprezintă obiecte gospodăreşti de la sfârşitul secolului al XIX-lea – începutul secolului XX. Foarte bine păstrate, doar puţine dintre ale având nevoie de a fi restaurate, obiectele în cauză redau foarte sugestiv imaginea unei gospodării ţărăneşti şi în bună parte, chiar mentalitatea autarhică a ţăranului român transilvănean de acum o sută de ani.

Maşina de tors,strungul ţărănesc şi buduroiul

Acestea sunt de fapt printre cele mai reprezentative piese dispuse în cele şase încăperi ale Muzeului. Impresionează atât prin migala construcţiei, cât şi prin inventivitate şi soluţiile tehnice adoptate pentru a le face funcţionale. Maşina de tors ţărănească, spre exemplu, este inspirată de maşina de cusut germană Singer, pe când strungul pentru lemn este nu numai o piesă rarisimă, dar şi una originală în acelaşi timp. Cu ajutorul acestuia se strunjeau picioare de masă, de scaune, mânere pentru dălţi, sucitoare, cozi de topor, etc. Drept recipient pentru cereale, ţăranul român folosea