La popa in poarta, e-o pisica moarta; cine-o ride si-o vorbi s-o manince coapta!
Odiseea hoiturilor din fata portii, de linga gard ori din apartamentul vecin pare sa nu aiba sfirsit. Daca pentru unii, versurile propuse la inceputul acestui text sint un bun prilej de gluma, pentru altii sint expresia unei crude, dar mai cu seama urit mirositoare realitati. Iar daca de cadavrele de animale se mai indura cineva si le culege de pe strazi, de ghinionistii oameni carora li se intimpla sa moara singuri, inchisi in apartamente, ori sa se prabuseasca secerati, pe strada, nu se lipeste mina nimanui.
Ieri, citiva braileni din strada Plevnei au identificat sursa unui miros pestilential pe care il indurau de mai bine de doua saptamini, chiar intr-unul din apartamentele blocului in care locuiau. Oamenii au chemat politia si au sperat ca raposatul lor vecin o sa fie luat de acolo si focarul de infectie care le ameninta sanatatea o sa fie stins. Sperantele oamenilor s-au ofilit in fata unor functionari din cadrul primariei care le-au replicat ca la ora 16.00 trebuie sa plece acasa. Asa ca mortu poate sa mai stea o noapte, ca doar nu fuge nicaieri. La peste 30 de grade Celsius nici mirosul nu pleaca nicaieri. Si nici viermii care colcaiau pe trupul batrinului si in preajma lui nu pareau ca au de gind sa plece undeva.
Obiceiul aruncarii pisicii moarte - in acest caz a batrinului mort - de la unul la altul este o practica obisnuita, se pare, in cazuri ca cel din strada Plevnei. Morga a refuzat cadavrul pe motiv ca nu e moarte violenta. Directia de Asistenta Sociala avea program pina la 16.00, iar la spital, mortul fiind mort, e clar ca n-avea ce cauta. Dupa citeva telefoane date de redactorii nostri, asistentii sociali au schimbat placa si au pus-o pe aia cu "avem nevoie de semnatura rudelor pentru a lua cadavrul". Bine, bine. Si daca rudele nu sint de
