In plina vara si in ajun de Sf. Ilie, Mariana Nicolesco ni-l readuce in stricta actualitate pe George Enescu. Dupa inchiderea stagiunii muzicale, dar si a Mozartfestului bucurestean, care a scos muzica in strada, dind un alt contur si alte semnificatii perceptiilor noastre sonore, la Muzeul „George Enescu“ din Palatul Cantacuzino a avut loc o manifestare muzicala cu integrala liedurilor lui George Enescu. Prin Muzeul „George Enescu“ se intelege azi si un conglomerat de firme, institutii, organizatii oricit de muzicale, plus o circiumioara, care nu respecta tihna memoriei unui mare muzician si nici mostenirea bicefala cantacuzina, disponibilitatile invirtelilor lumii postcomuniste lasind cale libera oricaror feluri de asocieri si combinatii, astfel ca faimosul si ultraelegantul palat al lui Grigore Cantacuzino-Nababul, unchiul Marukai Cantacuzino, s-a transformat total.

Protagonista a fost neostoita animatoare Mariana Nicolesco, inconjurata de vesnicul ciopor de talentate tinere voci, care au reusit sa adune sub forma de DVD, VHS si CD lucrari mai putin cunoscute si frecventate, precum cele din creatia vocal-camerala a marelui compozitor. Daca cele Sapte cintece pe versuri de Clement Marot, opus 15, de bine, de rau, se mai cinta, ca si cele Trei lieduri pe versuri de Fernand Gregh, op 19, alte piese compuse de Enescu – multe special pentru si pe versuri de Regina Elisabeta (Carmen Sylva) sau de insusi Enescu – au ramas ascunse printre paginile rar abordate ale partiturilor. Sau manuscriselor. Sa amintim de nepretuitul sprijin al Reginei, care-l considera pe junele Enescu „iubitul copil al sufletului meu“ si careia Enescu i-a dedicat numeroase piese, atunci cind nu a folosit versurile Reginei ca suport pentru cintecele compuse. Pare greu de imaginat astazi locul, rolul si aportul Casei Regale in lansarea si promovarea lui George Enescu. Binevenita devotiun