- Cultural - nr. 146 / 27 Iulie, 2006 "Zidul parasit" Vocatia (sau sindromul) "zidului parasit", ce se regaseste, cum stim, inca in Monastirea Argesului, pare sa ne pandeasca din negura vremurilor, asemeni unui virus ascuns in ereditatea noastra incarcata, de popor aflat "in calea tuturor rautatilor", cum ar spune cronicarul. E emblema noastra caracterologica, blazonul nostru de noblete, maladia care ne pandeste mereu, pe care ne-o insusim fara voie si in care ne complacem cu resemnare, cu nepasare ori cu disperare mimata. Initiative care se surpa dupa cateva elanuri razlete, idei generoase incapabile sa se materializeze, fapte neduse pana la capat, evenimente ce nu ajung sa se desavarseasca, energii care se epuizeaza inainte de vreme - iata doar cateva dintre formele de manifestare ale acestui sindrom al "zidului parasit" ce ne caracterizeaza uneori cu asupra de masura. Daca vointa este, cum scrie Mihail Ralea, un "semn al libertatii", pasivitatea, lipsa de initiativa, resemnarea vinovata nu pot fi decat insemne si manifestari ale unei inexplicabile servituti in fata tiraniei imprejurarilor, de orice fel ar fi ele. Pe de alta parte, este la mijloc aici si altceva: sa consideri ceea ce este numai pe jumatate facut drept infaptuire rotunda, finalizata denota o eroare de perceptie cu totul culpabila. A o lua de la capat, mereu si mereu, a nu finaliza un gand, un proiect, o idee, a lasa neterminata o actiune, a suspenda indefinit initiative si elanuri nu mai reprezinta o exceptie, ci, parca, o regula, intr-o societate ce nu se mai trezeste din somnul unei tranzitii care, fara indoiala, naste monstri de tot felul (coruptie, spirit gregar, eclipsa a valorilor autentice, instinct de parvenire). Evident, lucrurile nu se pot generaliza, iar cauzele unui astfel de sindrom sunt diverse. Lipsa de vointa, indiferenta, lipsa de interes si de responsabilitate (un fel de "las-