meargă pe jos. Credea că Bucureştiul seamănă cu Praga, pentru că e prima oară când ajunge în Europa. A văzut câteva filme româneşti şi a avut impresia că puteau fi mai bune. Se bucură meargă pe jos. Credea că Bucureştiul seamănă cu Praga, pentru că e prima oară când ajunge în Europa. A văzut câteva filme româneşti şi a avut impresia că puteau fi mai bune. Se bucură că nu mai trebuie să stea în gardă de fiecare dată când vorbeşte cu cineva, aşa cum se întâmpla la Los Angeles. Povestea vieţii unui american venit la Bucureşti.
- Câţi ani ai?
- 25. Voi avea 26 cam într-o lună şi jumătate.
- Destul de tânăr pentru a lucra la Spielberg. Nu?
- Da. Am avut noroc. L-am cunoscut pe asistentul de regie al lui Spielberg la studiourile Universal, când ei erau în etapa de preproducţie pentru "Terminal". De fapt, ne-am întâlnit la o toaletă de acolo, amândoi ne spălam pe mâini şi am intrat în vorbă. I-am povestit despre scurtmetrajele mele, a şi văzut câteva, după care mi-a oferit să lucrez şi eu la film. Mai târziu, acelaşi asistent de regie care m-a angajat la "Terminal" m-a rugat să-l ajut şi la un al doilea film - "Fat Albert". N-a fost un film prea bun, dar aveam timp liber atunci şi pentru vreo două săptămâni am lucrat din nou pe acelaşi platou cu Steven.
- Ce înseamnă să fii asistent de producţie?
- Toată munca e la platou. Trebuie să te ocupi de figuraţie, de exemplu. Steven discuta cu actorii mari, Tom Hanks, Catherine Zeta-Jones, Stanley Tucci, în timp ce treaba noastră era să regizăm ce se întâmpla în fundal. E fantastic să faci treaba asta, pentru că lucrezi cot al cot cu regizorul tot timpul, vorbeşti cu el şi ai ocazia să "furi" foarte mult, ceea ce nu e deloc ceva obişnuit. Aveam 23 de ani atunci.
- Ce facultate ai făcut?
- Am urmat Universitatea din Carolina de Nord, am absolvit Jurnalism, cu specializare secund
