Din lista celor 1.000 de nume ale ziaristilor inaintate spre verificare CNSAS, in legatura cu unul singur nu am nici o emotie. Cu numele meu.
Asta pentru ca nu am fost informator, nu am semnat vreun angajament, nu mi-am turnat colegi, vecini, prieteni. Desi mi s-a propus. Si n-am fost nici ofiter de Securitate, desi, intr-un anumit moment, chiar si asta mi s-a propus! Sa ne intelegem: una e sa nu fi fost turnator pentru ca ti-a lipsit ocazia, alta e sa fi refuzat colaborarea.
Daca faceam parte din prima categorie, poate nu as fi fost calificat sa dezbat aceasta tema. Cum, insa, am trecut si eu prin intimplarea ca securistul Universitatii din Timisoara (pe vremea mea era unul Lup Tepelea) mi-a propus, pe cind eram student, sa devin colaboratorul sau, propunere pe care am refuzat-o, pot judeca altfel chestiunea informatorilor.
Si eu l-am avertizat pe omul despre care mi s-au cerut relatii la sedinta ratata de racolare. Se numeste Ilie Trutz si locuieste in California. Securistul m-a intrebat daca asculta Europa Libera. I-am raspuns ca nu stiu, ca eu, de obicei, ascult singur acest post ca sa stiu „ce trebuie sa combatem“.
Cred ca i-am fost foarte nesuferit lui Lup Tepelea din moment ce, dupa aceasta intilnire, aranjata de un fost profesor de-al meu (Dumnezeu sa-l odihneasca si sa-l ierte!), nu m-a mai salutat. Desi am mai trecut unul pe linga altul pe coridoarele Universitatii.
Dincolo de introducerea confesiva, sint si eu framintat, ca mai toata lumea, de ceea ce se intimpla acum cu presa, de dezbaterile din jurul cazului Carol Sebastian. Am fost si eu uimit de Kuki, nu ma asteptam sa fi fost informator. Mi se parea un om dintr-o bucata, genul acela care, daca a facut o prostie, are si taria sa o recunoasca. Nu a recunoscut decit in fata evidentelor.
Mi-e mila de el si nu pot intelege cum a putut s
