- Diverse - nr. 146 / 27 Iulie, 2006 Cu unele exceptii, magazinele sunt mici si numeroase. De multe ori este impropriu sa vorbesti de magazine, mai degraba de o taraba, un chiosc, sau ceva si mai simplu si putin, greu de echivalat in limbaj european. Sunt foarte prezenti si vanzatorii ambulanti, carand marfa in sacose, pe jos, cu bicicleta sau, de cele mai multe ori cu motoreta. Gasesti la orice colt sa iei ceva sa gusti, sa bei o racoritoare, o bere la gheata. Pe plaja, proprietarii de minigratare iti aduc la tava tot felul de produse marine prajite, dintre care, racii erau cei mai gustati de ai nostri. In orice imprejurare, odata manifestata dorinta de a cumpara, mai ales la micul comert stradal, greu mai scapi fara a lasa cativa banuti in buzunarul vanzatorului. Rar iesi in castig intr-un asemenea targ. Se vinde orice si se cumpara orice. Uneori ai senzatia ca-s mai multi vanzatori decat cumparatori. Si totusi, toti se descurca, toti supravietuiesc, adevarat fiind insa si faptul ca se multumesc, majoritatea dintre ei, cu putin. Vietnamezii sunt foarte plini de initiative si se adapteaza foarte repede cerintelor pietei. Ce impresioneaza mult, sunt pietele. Numeroase, bogate in produse, mai ales in legume, produse din mare, fructe, unele de care nici n-ai auzit, toate asezate pe tarabe, pe mese, pe ziare asezate pe jos, in cosuri, dupa caz. Pe cat e de bogata sortimentatia in toate categoriile de produse, pe atat e de surprinzatoare neglijarea capitolului curatenie. Nu e de mirare ca, din loc in loc, te lovesc valuri - valuri de mirosuri neplacute. Pentru noi, piata libera era "prilej" de a plati aproape dublu decat localnicii, deoarece, asa cum ziceau ai nostri, ni se aplica taxa de "ochi albastri". Cum te vedeau ca esti strain, pretul cerut pe produsul din piata era saltat la dublu. Am "contraatacat" trimitand soferii sa faca unele cumparaturi, doar c