Desi pare greu de crezut, la Miercurea Ciuc de desfasoara de un sfert de secol un Festival de muzica veche, despre care insa nu stiu decit foarte putini. Este o manifestare de inalta tinuta artistica, intr-o atmosfera de fireasca intilnire a interpretilor si publicului larg sub semnul muzicii, al poeziei si al dansului din vremuri demult apuse, coexistind cu creatia moderna cintata pe instrumente traditionale. Si am descoperit, de asemenea, locuri superbe, incarcate de frumusete si legenda.
Spre exemplu, la Sumuleu Ciuc am ascultat muzica in ambianta impresionantei catedrale franciscane legate de personalitatea renumitului Ioan Caianu, autorul la fel de celebrei culegeri Codex Caioni, dar si de imensa statuie a Fecioarei Maria, sculptata in lemn, pe la 1300.
„Misterul“ organizarii impecabile sta in faptul ca Emese Karda, directoarea Centrului de Cultura al Judetului Harghita, a preluat conducerea festivalului, reusind sa-si alcatuiasca o echipa de colaboratori discreti si eficienti. Deosebit de important este si faptul ca la actuala editie – a XXVI-a – coordonator artistic a fost violonistul Mihail Ghiga, profesor la Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti, binecunoscut interpret de muzica veche, iar consilier artistic – Radu Radescu, a carui experienta in domeniu, acumulata in citeva editii ale Festivalului de la Sighisoara, si-a spus din plin cuvintul.
in perioada 9-16 iulie s-au derulat concerte si recitaluri simultan la Miercurea Ciuc si in alte locatii, invitatii straini descoperind cu acest prilej ca ceea ce li se prezinta in mass-media „de acasa“ despre Romania este departe de adevarul cotidian (mai ales ca la Miercurea Ciuc nu am vazut ciini vagabonzi, orasul este curat si ingrijit, inconjurat de munti, singura problema reala fiind starea deplorabila a strazilor). Multitudinea manifestarilor excelente si lipsa de spati
