Incepe unul dintre cele mai dificile sezoane din istoria Universitatii Craiova. Vor retrograda patru formatii, iar Universitatea, la cum stau lucrurile in acest moment, va intra in aceasta hora. Lotul e mai mult decât anemic, banii aproape invizibili, antrenorul cam visator, iar patronul... Patronul e optimist. Atât de optimist, incât isi permite sa ia in bataie de joc sutele de mii de fani alb-albastri, carora le promitea la inceputul verii un buget de 1,5 milioane de euro numai pentru transferuri si o echipa care intr-un an, doi se va lupta pentru grupele Ligii Campionilor! Bruma de spectatori care s-au incumetat sa ia drumul arenei legendare de altadata la amicalul pierdut cu „U“ Cluj spune totul despre ce mai inseamna Craiova de azi. E clar ca balivernele lui Mititelu n-au pacalit pâna la urma pe nimeni. O grupare adevarata traieste prin jucatorii pe care ii are. Jucatorii aduc performanta, iubire fata de echipa si imagine. Priviti cu atentie lotul Universitatii si veti observa ca in afara lui Bornescu, pe care-l amintim cu destula indulgenta, actuala echipa nu cuprinde nici un fotbalist care sa spuna ceva. Când ati citit ultima oara un interviu in presa centrala cu vreun fotbalist al Craiovei? Daca ati avea in fata o fotografie cu actualul lot, câti jucatori ati putea recunoaste? O echipa inseamna si un exercitiu de marketing. Probabil ca nici directorul de marketing de la Coca-Cola n-ar putea scoate vreun leu, doi din imaginea echipei sau a jucatorilor Craiovei de azi. Fiindca Universitatea de azi e o echipa fara identitate, fara imagine, fara prezent si, probabil, fara viitor. E o echipa care exista doar in imaginatia, bolnava rau, a proprietarului si a celor care-l slujesc. Debutul de campionat e infernal. Paradoxal, meciul de sâmbata, cu Vasluiul, poate fi socotit drept un veritabil derbi al retrogradarii. Daca nici firava echipa a Vasluiului nu poate fi bat